Izvoarele Închinării!( Cântarea Cântărilor 4: 12-15)
Când vorbim despre închinare, cu siguranță mulți dintre noi,
spiritualizăm momentul, gândindu-ne la ceva foarte serios, sobru, maiestuos și
plin de reverență... Așa este! - Nu vreau să vă contrazic, dar cred că
închinarea își găsește rădăcina în IUBIRE!
Ce este închinarea? - “ Închinarea reală sfidează orice
definiție, ea nu poate fi decât
experimentată.”- spunea Morris Smith.
Închinarea este o expresie plină de dragoste a
inimii cuiva, la prezența manifestată a lui Dumnezeu. Eu cred că închinarea se
naște din iubire și este un răspuns la Iubire!
Solomon, în
Cântarea Cântărilor, vorbește de dragoste într-un mod atât de pasional, încât
nu te-ai gândi că această carte face parte din cărțile Bibliei. Dar dragostea a
fost ideea lui Dumnezeu. Solomon scoate în evidență particularități ale
dragostei care ne fac să înțelegem închinarea mai profund. Intimitatea
este simbolul unui legământ dintre
bărbat și nevasta lui, care parafrazează iubirea dintre Mireasă (Biserică) și
Mire (Cristos). Femeia reprezintă Biserica, iar barbatul, pe Cristos.
Intimitatea definește ce trebuie să se întâmple între Biserică și Cristos.
Biserica este trupul lui Cristos. Închinarea este intimă, profundă,
interioară!
Metaforic, în Biblie,
apa reprezintă închinarea. Solomon
descrie femeia ca pe un „izvor închis, o fântână pecetluită...”(Cânt. 4:12) să
ne facă să înțelegem că avem izvoare(închinare) ascunse în noi. Trebuie să
găsim aceste izvoare înăuntru nostru. Scriptura spune că „Cel ce crede în
Mine, din inima lui ( dinăuntrul lui) vor curge râuri de apă vie.”-(Ioan 7:38)
Închinarea este în tine! Ai fost creat cu identitatea de a te
închina, din tine curg râuri, ape vii, eliberează apele închinării din tine
pentru iubitul inimii tale- Isus!
Închinarea care curge din interior, este expresia închinătorilor Noului
Legământ. – „Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați
se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători
dorește și Tatăl.”-(Ioan 4:23)
Închinarea atinge inima lui Dumnezeu.
Femeile au capacitatea să capteze atenția lui Dumnezeu prin închinarea
lor extravagantă. Când Isus era la masă cu Simon leprosul și cei 12 ucenici, în
momentul în care o femeie a intrat în încăpere cu un vas scump de alabastru,
l-a spart și l-a turnat pe capul Mântuitorului, toată atmosfera din acea
încăpere s-a schimbat. Mireasma închinării ei scumpe, a umplut locul. Cei din
acel loc, au considerat-o risipă, dar Isus a apreciat-o în așa măsură, încât a spus
că această femeie va fi pomenită ori de câte ori se va vesti Evanghelia.
Închinarea ta extravagantă va cuceri inima lui Dumnezeu. Chiar dacă va avea
împotrivitori, Îi va face placere Lui, și e tot ce contează! Femeile au
capacitatea de a elibera gloria lui Dumnezeu din cauza intimității spirituale
pe care o manifestă în relație cu Cristos. Chiar acum, tu porți o încărcătură a
gloriei lui Dumnezeu, o greutate de slavă care eliberează scopul Lui pentru
viața ta.
Deschide-ți
fântânile, lasă-ți izvoarele închinării tale extravagante să curgă, sparge
vasul de alabastru, lasă ca închinarea ta să parfumeze locul. Isus a spus că
Maria „l-a uns” în vederea înmormântării Lui...poate că în viața ta sunt
situații „moarte”, fără speranță, situații imposibile... Tot ce trebuie să
faci este să spargi vasul închinării tale, să spui: „da, sunt moarte, dar am de
gând să schimb atmosfera, să fac acest loc al neputinței să fie plin de
mireasma închinării mele!” Închinarea
are parfum și schimbă atmosfera! Cea
mai parfumată închinare este aceea care se naște din zdrobire... Motivul pentru
care percepi ungere și putere în închinarea cuiva, nu este pregatirea lui, ci
zdrobirea inimii lui. Puterea vine din interiorul
tău, din zdrobire! Dacă vrei să vezi o închinare reală, privește la oamenii
care au fost zdrobiți. Cei care au avut parte de cele mai multe zdrobiri, au
produs parfumul cel mai puternic al închinării lor. Situatiile zdrobitoare prin
care treci își va împrăștia mireasma și va provoca izvoarele să iasă din
tine...
„Și am auzit un
glas din cer ca vuietul multor ape și ca sunetul unui vuiet puternic...”(Apoc.14;2)
Închinarea are
izvoare în tine și este ca sunetul multor ape.... Lasă apele vii să curgă!
