
E noiembrie în sufletul meu,
vuieşte în mine durerea.
Şi toate sunt reci de jur împrejur.
Din ce în ce mai rece
e zâmbetul meu...
Captivă sunt în turnul de gheaţă
Şi inima...
abia de mai bate.
Un gând din Înalt
la mine străbate:
"Nu te uita la obstacol, Fiică,
Eu îţi ofer un MIRACOL!"
Oh, Doamne,
Ia noiembrie din sufletul meu!
Îţi dau şi zâmbetul meu îngheţat...
Căci nu pot trăi,
Nu vreau să trăiesc fără aduceri aminte
...să-mi amintesc!
Că fiecare pas facut,
Cu flori de mai,
Tu,
mi l-ai presarat...Multumesc!
esti o reala binecuvatare...
RăspundețiȘtergere