Jertfa de Laudă

Jertfa de Laudă

Lucrez de ceva timp la un curs în domeniul Laudei şi Închinării...Trec prin materia de studiu şi parcă retrăiesc momente vechi de intimitate cu El, ca şi când prezenţa Lui ar fi aici, acum, şi mi-ar atinge clipa cu care stau faţă în faţă. Amintirile unor părtăşii reale, mi-au activat dorinţa de a-L căuta din nou, cu aceeaşi intensitate ca pe vremuri, sau poate chiar mai mult...

" ...Am nevoie de Tine, Doamne, în clipa aceasta capturată din timpul trecător al vieţii mele! Acum! Nu mai târziu! Nu pot să mă hrănesc cu ce a fost, cu o mâncare lipsită de gust, cu o ungere trecută. Mirosul stătut al petalelor uscate de flori de iasomie nu îmi stârnesc zorii să se aprindă şi să cânte în răsăritul lor... Fără atingerea Ta nu mai pot oferi parfum proaspăt, nu mai pot fi la fel, pentru că în orice trecere, chiar şi a timpului pierdut, există un strop de moarte, o imposibilă revenire... Prezentul meu e scris în semnul cuielor din mâna Ta, dovada că ai plătit preţul meu întreg, şi ai destulă favoare, destul de mult Har, pe care să-l reverşi din plin peste fiinţa mea. Ziua a început... încă de la mijirea ei, bunătatea Ta s-a înnoit pentru mine. Mireasma dragostei Tale izvorăşte plină de prospeţime, ca un val de tinereţe, ca zborul unui vultur care şi-a înnoit aripile şi planează în întinderea albastră a cerului, dragostea Celui ce prin moartea pe Cruce, ne-a oferit o viată; şi prin Învierea Lui, ne-a revelat veşnicia ei."

Rememorând cadrele fărâmelor de cer surprinse în închinarea mea din trecut, fără milă, au invadat mintea mea şi cele care mi-au adus nori în priviri, care mi-au sfărâmat inima , dar care s-au dovedit a fi “vinovate” de plonjarea mea în braţele lui Dumnezeu. Oarecum, pot să spun că m-au forţat, împingându-mă în pragul disperării, fără altă cale de scăpare decât să dau slava cuvenită, Celui căruia trebuia să I-o dau de la început. Şi aşa, am învăţat lecţia "jertfei", a abandonării, a morţii eu-lui şi a dorinţelor mele, pentru ceva mai valoros.

Jertfa, în Vechiul Testament, se referea strict la sacrificarea animalelor, ca preţ al păcatelor. Există un preţ pentru orice! Acţiunile întreprinse de noi, lasă în urmă efectul lor, bun sau rău, depinde dacă ele au fost fapte demne de pocăinţa noastră... Aşadar, în zilele noastre, Biblia vorbeşte de "altfel" de jertfe, "jertfele inimii": jertfa de laudă, jertfa de bucurie...Asta mi-a dat de gândit şi s-a născut întrebarea: oare Lauda noastră costă? Când vorbeşti de jertfă, te gândeşti cu siguranţă la ceva ce ţi se ia, sau oferi, cu un preţ. Ne place să ne închinăm şi să-L lăudăm pe Dumnezeu, pare uşor să aducem înaintea Lui bucuria noastră când totul ne merge bine şi laudele vin uşor pe buzele noastre, dar mai sunt şi acele momente, în care ai face orice altceva decât să îl lauzi pe Domnul, să-i aduci mulţumirea ta, tocmai pentru că nu există motive de mulţumire. Biblia spune să mulţumim Domnului în vremuri de plinătate dar şi în strâmtorare. În deosebi, acele clipe cer "jertfe de laudă", un sacrificiu care pretinde o moarte ca în Vechiul Testament, moartea confortului nostru, al plângerii de milă şi al dorinţelor proprii. Atunci când nu mai ai nici o carte de jucat, vei constata că tot ce ţi-a rămas, este Dumnezeu! Există un PREŢ de plătit! David în Psalmul 51:16, 17. spune:" Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.”

Jertfele de azi, sunt împlinirea celor Vechi Testamentale, într-o manieră nouă, actuală, care presupune renunţarea la ceva din dragoste pentru pentru El. Jertfa înseamnă un preţ de plătit! Citind povestea lui David din 1 Cronici 21 vedem că el eşuase lamentabil, ascultând un îndemn care nu venea de la Dumnezeu, acela de a face numărătoarea poporului; o atitudine de lipsă de încredere în Dumnezeu, sau mai degrabă una de mândrie, ca să-şi asume roadele victoriilor. Fapta lui L-a nemulţumit pe Dumnezeu care a pedepsit poporul trimiţând o ciuma care a omorât 70000 de oameni din popor…Asta, cerea o jertfă din partea lui David, o jertfă de ispăşire a păcatului neascultării lui. Şi îngerul, i-a spus să ridice un Altar Domnului în aria de treierat a lui Ornan, acolo unde Domnul îi poruncise să se oprească din nimicit poporul, ca să aducă jertfe Domnului. Ornan a vrut să-i dăruiască aria împăratului, cât şi boii şi lemnele pentru arderea de tot. Dar David era conştient că jertfa lui era individuală şi trebuia să-i plătească preţul.

“Dar împăratul David a zis lui Ornan: "Nu! Vreau să-l cumpăr pe preţul lui în argint, căci nu voi da Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic."-1Cronici 21:24.

Fiecare trebuie să fie conştient că jertfa de laudă adusă Domnului nu se plăteşte la comun, e personală, ca şi relaţia cu El. Nu putem pretinde roadele unei jertfe plătite de altcineva. Nu putem să culegem laurii muncii altuia; nu ar fi cinstit faţă de persoanele respective şi faţă de Dumnezeu.

Lauda nu este un bun pe care să-l primim de-a gata. Ea cere un preţ pentru cei care se implică în ea. Preţul energiei, al pregătirii şi al timpului nostru. Jertfa de laudă pe care trebuie să o aducem înaintea Lui este o inimă curată şi predată total, o viaţă trăită cu frică şi smerenie, care să-I aducă onoare. Noi înşine suntem jertfe de laudă, ”…o cunună strălucitoare în mâna Domnului, o legătură împărătească în mana Dumnezeului tău.“(Isa.62:3). Să căutăm să fim plăcuţi, o jertfă de bun miros pentru nările Lui.

“Cine va putea să se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica până la locul Lui cel sfânt? - Cel ce are mâinile nevinovate şi inima curate…”-Ps.24:3,4a

“Doamne, în clipa aceasta capturată din timpul trecător al vieţii mele, când mirosul plăcut al atingerii Tale îmi stârnesc zorii să cânte laudele Tale în răsăritul lor, spun ca şi David: nu voi aduce Domnului o închinare şi o jertfă de laudă ieftină, care să nu mă coste nimic. Nu vreau o slavă consumată şi nu doresc să fur cinstea nimănui…eu pe Tine te vreau, Cel de acum! Nu voi nesocoti Jertfa care mi-a dat viaţa şi nu voi uita că sunt marcat în palmele Tale. Dacă nu mai am ce oferi, primeşte-mă pe mine Doamne, cu focul inimii mele să ard de dragul Tău, să fiu un tribut, o jertfă sfântă, să mă consum în închinare…trăind, cântând, vestind Gloria Ta!”