Despre mine

Fotografia mea
Mangalia, Constanta, Romania
Sunt un simplu om căruia i s-a dat FAVOAREA să fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creată ca să-I aduc Regelui Regilor laudele mele, să-I aduc închinarea mea. Sunt pusă deoparte să-I slujesc Domnului și e cea mai mare onoare pt mine să fiu un închinător al Său! Laudele Îi aparțin numai Lui!

luni, 26 octombrie 2009

De ce suntem dezamagiti, tristi sau apatici...





De multe ori ne simtim tristi, fara vlaga sau fara pofta de viata si nu stim motivatia.
Ei, in multe din situatii, principala cauza este lipsa partasiei cu Dumnezeu. Fara sa vrem IL eliminam pe Domnul , pentru ca avem impresia ca unele sentimente sau emotii ne apartin numai noua, uitand ca El ne-a creat asa cum suntem, cu trairile noastre. Ne ascundem crezand ca pe Dumnezeu nu-l intereseaza astfel de probleme.

In alte situatii, suntem dezamagiti de asteptarile gresite. Asteptari pe care le avem de la cei din jurul nostru sau de la noi insine. Dar sunt oare aceste asteptari fondate, sunt bazate pe concret? Nu negam ca cresterea noastra spirituala este un proces, deci este progresiva, dar noi am dori sa fim intelepti dintr-o data. Si nu e de mirare ca atunci cand dam gres, suntem dezamagiti. Avem asteptari gresite de la noi. Dumnezeu nu astepta sa fim fara greseala. Nu suntem ca Dumnezeu... sau mai sfinti ca El...

Nu e gresit sa-ti doresti sa fii mai bun, sa semeni cu Hristos, dar noi nu suntem invincibili, atotcunoscatori sau de neatins. El este taria noastra, datorita lui Iisus din noi, suntem considerati neprihaniti, nu pentru ca avem fapte demne de lauda. Asa ca, e firesc sa gresesti... conteaza pe cati de multi afecteaza greseala ta. Dar si asa, exista atata putere in iertare, in Crucea din Golgota.

Invata sa ai asteptari fondate de la tine si cei din jurul tau si nu lasa ca relatia cu Dumnezeu sa slabeasca. Pentru noi, a trai inseamna Hristos. Acesta este secretul unei vieti in care expresia bucuriei este manifestata si perfect demonstrata.

sâmbătă, 24 octombrie 2009

ARIPI VISARE...



Ma doare caderea...

ma doare de tot.

La tot pasul imi plange privirea...

Mi-e aripa rupta un pic

cate-un pic

Nimic nu mai am; mi-e franta menirea.

Sunt pasare alba si-as vrea

sa mai zbor

Dar inima grea nu ma lasa.

Ramane un dor, un dor

dupa zbor;

Spre Cel ce imi tine Speranta!

Si lupta e-n toi.

Chiar de e-n zadar, mie-mi ramane visarea!

Si stiu; cateodata visele mor...

se scurg rand pe rand, se duc

printre ape...

Dar valuri din inima Lui imi dau

visele-napoi,

renaste iubirea mea toata!

Si le INVIE odata cu EL,

sapate in Palmele Lui.

TOATE!

joi, 22 octombrie 2009

Ascunde-ma...


Ascunde-ma....

...ascunde-ma in Tine, astupa-mi ochii
cu privirea Ta!
Revarsa-te peste fiinta mea in fluvii...sa Te regasesc...sa ma gasesc...
strange-ma atat de tare la pieptul Tau ca sa nu-mi mai fie dor...
de imbratisarea nimanui. Invata-ma sa merg din nou, caci m-am pierdut pe drumuri...
Atinge-ma Tu, IUBIRE,
decat sa ma stinga durerea. Tine-ma de mana
sa nu pot sa ma indepartez de Tine,
Fa-Te CURCUBEU peste viata mea si leaga-ma de
degetul Tau mic...
Ascunde-ma in Tine!
Lasa-ma sa vad cu privirea Ta...sa Te regasesc...
Sa ma Gasesc...

marți, 6 octombrie 2009

Femeile sunt emotionale




EL al meu …..

FEMEILE sunt emoţionale…şi eu sunt femeie şi adesea acesta e limbajul pe care îl folosesc; cel al inimii. Dar Biblia spune că inima este nespus de rea şi înşelătoare…putem greşi în judecăţile noastre, pentru că Dumnezeu e mai mult decât o emoţie puternică…EL E DUMNEZEU! EL e mai presus şi decât raţiune…cine gândeşte prea mult şi pune totul pe seama raţiunii, poate pierde revelaţiile lui Dumnezeu, care sunt de domeniul supranaturalului şi mintea nu poate percepe dimensiunea acesta. Când vorbim despre raţiune, vedem BĂRBATUL…distins, calm, înţelept, judecând lucrurile înainte de a acţiona, dispreţuind de multe ori, emoţiile prea des afişate ale femeilor…

Ce-i de făcut?

“Domnul Dumnezeu a zis: “Nu este bine ca omul (BĂRBATUL), să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit (FEMEIA)”

Ei, ce spuneţi? Femeia este bună la ceva…să fie un ajutor potrivit. Aşa că emoţiile ei, afişate prea des, au impresionat bărbatul şi l-au făcut să o iubească ca pe sine însuşi.
Şi omul (BĂRBATUL) a zis: “Iată în sfârşit aceea (FEMEIA) care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!”( Gen.2:23a)
…Tot el, BĂRBATUL, i-a pus numele FEMEIE şi a fost mierea de pe buzele lui, a iubit-o…De multe ori se întreabă cum poate?…ea vorbeşte mult, mult prea mult pentru înţelegerea lui, e distrată, uită lucrurile neterminate şi plânge prea uşor din orice…Dar tot EA, vine la EL, îşi cere iertare, îl desmiardă, îşi încolăceşte braţele în jurul LUI, arătându-şi vulnerabilitatea şi dependenţa.

…dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.(Gen.3:16b)

Cum să nu o iubeşti?

EA e frumuseţea sufletului LUI şi EL…”se deosebeşte din zece mii. Capul lui este o cunună de aur curat, pletele lui ca nişte valuri, sunt negre cum e corbul. Ochii lui sunt ca nişte porumbei pe marginea izvoarelor, scăldaţi în lapte şi odihnindu-se pe faţa lui plină. Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme , în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt ca nişte crini din care curge cea mai aleasă smirnă. Mâinile lui sunt nişte inele de aur ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeş lustruit, acoperit cu pietre de safir; picioarele lui sunt nişte stâlpi de marmură albă, aşezaţi pe nişte temelii de aur curat. Înfăţişarea lui este ca Libanul, pare un tânăr ales de cedrii. Cerul gurii lui este numai dulceaţă şi toată fiinţa lui este plină de farmec. Aşa este iubitul meu, aşa este scumpul meu…(Cântarea Cântărilor 5:10-16)
Cum să nu-l iubeşti?

Dumnezeu i-a făcut un ÎNTREG şi oricare dintre ei, luaţi seperat, ar fi incomplet. Au fost creaţi să se împlinească unul pe celălalt, să se bucure universul de frumuseţea unităţii LOR.

Şi totuşi…” vă rog fierbinte fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea.(Cânt. Cânt.:8:4).

Cât despre mine, eu, FEMEIA, te iubesc pe tine ,SOŢUL MEU şi vreau să-ţi spun: TU MĂ FACI SĂ MĂ SIMT COMPLETĂ!

dedicaţie pentru soţul meu

Luminiţa Ciuciumiş

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Scrisoarea unei mame...

...cu dedicatie pentru fiii mei:)



Drag copil, daca ai fi langa mine, te-as imbratisa, dar nu esti asa ca iti dau o imbratisare imaginara...Azi e o zi mare pentru mine, o zi de jertfa de multumire. Am o gramada de motive sa-I multumesc lui Dumnezeu... Pentru toate minunile pe care le-a facut in viata mea-astazi e o zi de aducere aminte!
Domnul e mare si bun, Isi implineste cu credinciosie promisiunile! TU, esti una dintre minuni! Pentru tine vreau sa multumesc Domnului...pentru ca existi, pentru ca ai aparut in viata mea, pentru ca Domnul mi-a dat posibilitatea sa te iubesc si sa vad cum te duce acolo unde esti chemat, sa vad iubirea Domnului cum se rasfrange asupra unui copil al Sau. Ii multumesc pentru zambetul tau, pentru inima ta buna, pentru ca bucura inima mea de mama de fiecare data cand te inalta, cand iti aseaza masa in fata potrivnicilor, cand te scapa de uriasi...cand te duce pe inaltimile Lui, cand te poarta prin credinta pe Bratul Sau atunci cand treci prin incercari. Ii multumesc ca nu e lacrima sau suspin de-al tau pe care sa nu-l stie si sa nu te mangaie, ba mai mult, daca ai avea potentialul, ai vedea ca orice lacrima de-a ta, se contopeste cu cea a Domnului si se transforma in margaritare de iubire, si ca pe El il doare mai tare decat pe tine, ca sta aplecat asupra ta si sufla peste tine alinare sfanta, ca sufletul tau sa cunoasca bucuria din nou!...Si atunci cand razi , El rade cu tine si cerurile tresalta! Te-ai uitat vreodata la nori sa vezi ce dans frenetic iti ofera pe muzica rasului tau??? Si asta pentru ca cerurile, constelatiile se bucura de creatia Domnului, sa iti arate cat de pretios esti copil!!!!!!!!
Cum sa nu-i multumesc Domnului pentru ca a creat o fiinta ca tine? AZI, daca vrei, indiferent ce va veni sau crezi tu ca va veni, poti alege sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru ceea ce esti in El! Si eu zic..."ca te-a facut o faptura asa de minunata!" Esti creat sa fii un campion, sa fii un invingator in toate circumstantele vietii...si secretul tau, este ca ai o inima predata Lui! fii binecuvantat copilul meu!
semneaza: mama:)

O noua promisiune



O nouã promisiune


Iubirea neexprimatã… nu e iubire!…Sã dãruim este un principiu. Nu poţi spune cã iubeşti dacã nu arãţi asta…

Avea ochii aţintiţi în tavan şi întunericul era ascunzãtoarea ei. Nu scotea nici un sunet, chiar dacã în interiorul ei era o furtunã asurzitoare. Nimeni nu putea sa vadã râurile de lacrimi care-i udau perna… dar, pâna-n zori, cu siguranţã se vor usca! Slavã Domnului cã existã “mâine”, o zi în care “ieri” se pierde în amintiri. Gândul acesta o liniştea, îi dãdea speranţã şi în toatã negura, vedea un colţ de senin…

Inima îi bubuia atât de tare cã se temea sã nu trezeascã pe careva şi sã-i demaşte acoperirea. Nu vroia sã ştie nimeni, nu vroia sã dea explicaţii nimãnui pentru sursa durerii ei… ajungea durerea numai pt ea… A închis totul în interiorul ei şi acolo avea sã rãmânã pentru totdeauna. Îi va porunci inimii sã uite! Cãutã în întuneric colţul de senin, privind ca o nãlucã la punctul luminos ce se întrezãrea în draperia groasã, de parcã de acolo i-ar fi venit ajutorul… Îi era ciudã pe ea. Oricât se strãduise, oricât încercase sã se concentreze la lucrurile obişnuite, durerea şi dezamagirea erau mai puternice ca ea. Nu-i venea a crede cã greşise şi sentimentul vinovãţiei o fãcea sã simtã durerea mai acut. Se simţea ca şi când ar fi eşuat în misiune pentru cã nu a ascultat ordinele comandantului şi a acţionat pe cont propiu… inima i-a dictat altceva decât raţiunea. A acţionat prosteşte şi a devenit penibilã… ce scuzã putea sã aibã??? Nici una!!! Aah! da, poate exista una…iubirea. Tot ce a fãcut, era motivat de iubire. Oh, dar ce eşec!… Plângea înfundat ţinându-şi mâna la gurã sã nu cumva sã-i scape vreun scâncet.

…Se ridicau apãrãtorii şi îşi ţineau discursurile aleatorii în faţa Juriului: “oare nu iubirea este motivaţia cea mai frumoasã?”…”contest, Onoratã Instanţã! la ce folos? Unde s-a ajuns? Acţiunea inculpatului a adus daune morale clientului meu, fãcându-l sã iasã din tiparele bunului simţ, sã se enerveze şi sã-i disturbe liniştea sufleteascã, scoţându-l din rutina ocupaţiei lui, periclitându-i concentrarea şi fãcându-l sã se gândeascã la lucruri fãrã valoare cum ar fi aceastã “iubire”…”

Era distrusã gândindu-se cã ar putea sã o dispreţuiascã, dar trebuia sã-şi asume faptele. Dacã va trebui sã rãspundã pentru iubirea ei, va rãspunde. Tavanul odãii ajunsese o scenã în care se juca filmul vieţii ei… O cutã adâncã apãru pe fruntea ei. Ce se întâmplase cu ea? Era o fatã atât de simplã, aşa de liniştitã, se spunea despre ea cã era “o fatã la locul ei”. Cum a putut sã lase sã se întâmple asta? Într-o clipitã, tot universul ei se rãsturnase! nimic nu mai avea logicã. Încercã sã gaseascã un crâmpei din calmul de odinioarã, dar era prea târziu. Inima ei nu-i mai aparţinea… Cum a putut sã-şi dãruiascã inima cuiva care putea sã o dispreţuiascã? Oh, Doamne, chiar dacã era ţãndãri, inima o durea cumplit! Nu ştia cum a gãsit puterea sã schiţeze un zâmbet când el i-a spus: “eşti o fatã deosebitã, dar nu aşa de deosebitã pentru mine…” Îi infipse un cuţit în inimã şi-l rãsucea în ranã ţinându-l bine de mâner… Deodatã, chipul lui, pe care cândva îl vedea angelic , i se pãrea cã devine schimonosit şi râsul lui ca un rânjet demonic… “Oh, pãcat!”…i-a rãspuns ea cãutând un loc stabil sã se sprijine, “tu eşti pentru mine cel mai deosebit bãiat.” Upss! i-a scãpat! De ce? Cum a reuşit sã-i scape cuvintele? Se pare cã inima ei a scãpat din controlul raţiunii… Greşealã. Avea sã o coste acum. Nu se gândise niciodatã cã a iubi poate fi aşa dureros.

…”ãããã, cum sã-ţi spun, nu mã înţelege greşit! iubesc sã fiu în prezenţa ta, sã te ascult, sã ne petrecem timpul împreunã… eşti o persoanã importantã pentru viaţa mea…chiar nu-mi imaginez cum ar fi sã nu te cunosc, dar…nu pot sã te privesc “altfel”… eu vreau ca inima sã-mi freamãte în prezenţa ei, sã…” Ea deja plecase. Mersul îi era împleticit. El era singurul în prezenţa cãruia se simţea ea însãşi. O fãcea sã râdã cu naivitatea sinceritãţii lui, crezând într-o lume mai bunã… Pentru el, viaţa era frumoasã şi asta o cucerea. Gãsea comori în fiecare clipã şi le deschidea înaintea ei, vrând sã le împartã… “dar nu aşa deosebitã pentru mine”…

“Vreau sã-ţi arãt ceva! Închide ochii şi o sã-i deschizi numai când spun eu… nu acum! nu trişa te rog!…aşa… încã un pas, aşa…acum!”…îi arãtã curcubeul de dupã ploaia care-i udase pânã la piele. Dar fiecare strop, el, l-a interpretat ca o declaraţie de dragoste a cerului…”una pentru tine, una pentru mine…”

Curcubeul, ce frumos… legãmântul unei vieţi mai pline de culori…

Viaţa alãturi de el era aşa de coloratã de râsul lui, de chipul lui, de cântecul sufletului lui curat.

Stricase tot. Cum mai putea sã dea ochii cu el dupã toate astea? Ce greşealã… cum a putut sã-l iubeascã şi sã îndepãrteze de la el toate aceste frumuseţi?… Dacã ar fi ştiut, l-ar fi iubit în tãcere, numai sã vadã pururea zâmbetul pe faţa lui. Dar acum era condamnatã sã trãiascã cu vina aceasta. A îndrãznit sã creadã cã şi el o poate considera “universul” lui… cât s-a înşelat. Durerea o sufoca! În tãcerea nopţii numai vuietul furtunii din ea întrerupea liniştea… Nu mai avea nici o aşteptare şi comorile din clipe deveniserã coşmaruri cu balauri care vroiau sã o înghitã. Parcã rãmãsese fãrã viaţã… nu vedea nici un drum înaintea ei… era blocatã în suferinţã.

Se trezi vorbind singurã… “Te iert pentru cã nu m-ai putut iubi, te iert cã nu ai recunoscut bãtaia inimii tale, te iert cã nu ai reuşit sã gaseşti în mine ce eu am gãsit în tine, cel mai deosebit bãiat…te iert! Şi-am sã aştept în tãcere sã ma recunoşti…”

Lumina din colţul senin era din ce în ce mai puternicã, semn cã zorii se iviserã deja. Lacrimile i se uscaserã pe faţã… totul se liniştise… seninul unei noi zile se arãta. Plouase… dar curcubeul era o nouã promisiune pentru viaţa ei.

Luminiţa Ciuciumiş