Între aripi-Închinarea protejează!

“El te va acoperi cu penele Lui şi te vei ascunde sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este credincioşia Lui!”-Ps.91:4.

De fiecare dată când am nelămuriri şi sâmburii neliniştii îmi sunt sădiţi în suflet, tendinţa mea este să mă ascund într-un loc unde să nu mă găsească nimeni. Mă detaşez de tot ce este în jurul meu, sunt doar eu cu mine şi cu…El. “Inima îmi zice din partea Ta: "Caută faţa Mea!" Şi faţa Ta, Doamne, o caut! (Ps.27:8) Acel loc ascuns, ştiut numai de mine, indiferent ce cameră din casă este, baia, bucătăria, balconul, îmi asigură o protecţie, devine locul secret, Locul Preasfânt. Inima mea îşi doreşte prezenţa Celui Atotputernic, prezenţa Aceluia căruia Îi pasă de problemele mele, de suferinţa inimii, sau de bucuria ei. În acel loc mă pot închina liber, fără să am îngrădiri, Isus este Prietenul care mă ascultă, care îmi primeşte închinarea, lacrimile sau zâmbetele, care-Şi oferă braţele să mă odihnesc. Şi mi-am dat seama că în atmosfera acestui loc, inima mea cânta liberă.

“Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: "El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!" –Ps.91:1,2.

Sunt protejată! Nu pereţii bucătăriei sau a camerei în care mă aflu îmi dau siguranţa, nici cât de bună sunt sau cât de frumos ştiu cânta, sau abilitatea mea de a intra în prezenţa Lui. Nu e vorba despre mine, e vorba despre El! Toată vina mea, înaintea prezenţei Lui se risipeşte ca un fum. Duhul meu pleacă prin credinţă din trupul meu şi mă aflu înaintea Tronului, înaintea Chivotului lui Dumnezeu. Norul prezenţei lui Dumnezeu umple Sfânta Sfintelor,între aripile deschise a celor doi îngeri care stau faţă în faţă, pe Capacul Ispăşirii. Şi toată închinarea mea e ca o jertfă primită. Şi ceea ce face posibil accesul meu în Locul Preasfânt, este ofranda închinării mele. Stau între aripi…închinarea mă protejează!

Suntem creaţi cu abilitatea de a ne închina şi asta face parte din identitatea noastră. Dar uneori, facem din închinarea noastră o instituţie rigidă, un templu al religiozităţii, un obicei. Uităm care este cu adevărat Locul Preasfânt, că Isus, este odată pentru totdeauna “Marele Preot care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri,”(Evrei 8:1).Uităm că prin Jertfa lui Isus, avem trecere la Tronul Său.Uităm că între aripile deschise ale Heruvimilor locuieşte Prezenţa Domnului. Uităm cât de mult Îşi doreşte El să venim în Prezenţa Lui. Uităm să venim în locul secret…acel loc unde închinătorii se închină în duh şi adevăr!

Sfânta Sfintelor. Un loc sfânt, în care nimic necurat nu putea să intre. Un “pământ” plin de sfinţenia lui Dumnezeu. O zonă fără acces pentru cei mulţi până când Jertfa Supremă a fost adusă la ALTAR, Isus, Mielul lui Dumnezeu! Până când perdeaua a fost sfâşiată şi chivotul a fost descoperit, semn, că avem trecere înaintea Lui. Dintr-o dată, camera mea s-a transformat în Sfânta Sfintelor. Închinarea mea este mireasma tămâiei arse pentru nările Lui. Şi nu mai sunt pe pământ, ci închinarea m-a teleportat în Cer, înaintea Templului lui Dumnezeu. :”Şi Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis: şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său”-Apocalipsa 11:19 . Oriunde este prezenţa lui Dumnezeu, este şi Chivotul Legământului. Şi unde este Chivotul este şi Capacul Ispăşirii. Şi unde este Capacul Ispăşirii, sunt şi aripile deschise ale celor doi Heruvimi. Şi unde-s laudele celor răscumpăraţi prin Sânge Sfânt, este şi norul prezenţei Lui. Ne-a dat dreptul să fim copii ai Săi, o preoţie sfântă, închinători în duh şi adevăr. Pentru a savura prezenţa lui Dumnezeu oricând, în orice moment, dar nu oricum…

Dumnezeu s-a arătat în diferite ipostaze oamenilor Săi. Era ştiut că nu poţi vedea faţa lui Dumnezeu şi să trăieşti. Aşa că El S-a arătat şi a vorbit lui Moise dintr-un boschete în flăcări…

”Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: "Moise! Moise!" El a răspuns: "Iată-mă!" Dumnezeu a zis: "Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt." –Exod3:4,5.

…a vorbit lui Iosua: “Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el şi i-a zis: "Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?" El a răspuns: "Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit." Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat şi I-a zis: "Ce spune Domnul meu robului Său?" Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: "Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este sfânt." Şi Iosua a făcut aşa.”-Iosua 5:13-15.

Trebuie să-ţi doreşti prezenţa Lui, să vrei să renunţi la pretenţiile tale şi să aduci jertfa închinării tale curate înaintea Lui, să-ţi doreşti revelaţia Lui, să te identifici cu voia Lui mai mult decât cu ce vrei sau poţi tu. Când vei realiza că asta este singura soluţie pentru tine, va trebui să te “descalţi” înaintea Lui, căci stai în Locul Preasfânt, acolo unde prezenţa Lui este reală, acolo unde închinarea te protejează, între aripi…

Orice loc obişnuit poate deveni neobişnuit datorită prezenţei Regelui. Aşa cum Iacov, după ce a experimentat măreţia lui Dumnezeu, într-un loc oarecare şi fără nici o semnificaţie pentru el, a exclamat cu uimire: "Cu adevărat, Domnul este în locul acesta, şi eu n-am ştiut."-Gen.28:16

Tu poţi fi în Locul Preasfânt, poţi avea locul tău secret, pământul sfânt în care îţi descalţi încălţămintea şi îţi aduci jertfa de laudă, închinarea ta, acolo unde primeşti siguranţa că eşti ascultat, că nu eşti singur, că eşti protejat-între aripi…

Închinarea cu Trimitere- TU EŞTI OMUL ACELA!!

M-am gândit de multe ori la faptul că avem exact ce ne trebuie. Suntem creaţi să fim închinători, avem o identitate aleasă şi avem şi SURSA: Dumnezeu!...ce am mai putea face?

Am lăsat întrebările să îmi bântuie mintea. Deci: ne închinăm lui Dumnezeu, avem momente de intimitate în părtăşie, El ne vorbeşte , noi Îi vorbim. Îi cântăm, Îl lăudăm, ne dorim mai multă apropiere de El, de inima Lui de Tată, de Sfinţenia Lui, căutăm Faţa Lui…Asta exprimă o relaţie Om-Dumnezeu! Fiecare individ în parte, face aceasta relaţie personală. Şi totuşi…este deajuns? Parcă ceva lipseşte din ecuaţie. Şi la gândul acesta, inima mea a fost umplută de Cuvântul Său: MAREA TRIMITERE!!!!

“Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Si iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." Amin.”-(Matei 28:19, 20).

Dumnezeu a avut un plan măreţ pentru noi, ne-a creat în felul acesta, cu abilitatea naturală de a ne închina, a pus în noi resursele necesare cu un scop precis…aceea de a duce mai departe, de a mărturisi, de a multiplica…

Ne mulţumim, în multe din cazuri, doar cu a ne simţi noi înşine bine în prezenţa lui Dumnezeu. Dar El ne-a iubit pe toţi la fel, a murit pentru toţi, a înviat pentru toti! Toţi oamenii au şansa, să-L cunoască, şi să I se închine în duh şi adevăr, şi să-L mărturisească la rândul lor, altora, care încă nu-L cunosc.

Am mai spus asta şi repet, cred că în vremurile acestea ale sfârşitului, Dumnezeu va folosi Lauda si Închinarea ca un instrument de trezire spirituală pentru mase de oameni. El Îşi va ridica un Popor de Închinători, va restaura Cortul lui David, ne învaţă să practicăm ÎNCHINAREA CU TRIMITERE, ne echipează ca şi ÎNCHINĂTORI CU TRIMITERE! Aşa ca am găsit necunoscuta din ecuaţia:

(Om Închinător+ Dumnezeu SURSA Închinării: Marea Trimitere= Închinători cu Trimitere). WOW! Ăsta da, raspuns!

Avem tendinţa atunci când auzim glasul Domnului care ne cheamă la o lucrare specială, să dăm un pas înapoi si să punem întrebări ca şi Moise, Ghedeon şi Ieremia…”pe mine Doamne m-ai găsit? Nu vezi că am limba peltică? Nu vezi că sunt doar un copil?”…şi scuzele noastre se revarsă înaintea lui Dumnezeu, dar nu avem nici o scuză! Când Dumnezeu cheamă pe cineva, nu-l cheamă pentru că e capabil, ci El îl va face capabil de chemarea Sa.

”Domnul s-a uitat la el şi a zis:”Du-te cu puterea aceasta pe care o ai…”(Jud.6:14)

Suntem echipaţi, ne-am nascut să fim închinători! Purtam cu noi, în noi, o comoara care nu ne aparţine, Flacăra Închinării! Dacă vântul Trezirii bate, atunci această Flacară a Închinării se va extinde, va cuprinde pământul.

Dumnezeu a avut un scop când ne-a lăsat să vedem frumuseţea Lui…Isus a fost trimis pe pământ ca să ni-L descopere pe Tatăl!” Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.”-Ioan 14:9b

”Moise a zis: "Arată-mi slava Ta!" Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea ăi voi chema Numele Domnului înaintea ta;”-(Exod.33:18,19.)

Atingerea Lui este molipsitoare, împuterniceşte, trimite…Închinarea presupune Trimitere!

Isaia a văzut splendoarea şi măreţia lui Dumnezeu şi s-a speriat.

”Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate….şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor! Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar. Mi-a atins gura cu el şi a zis: "Iată, atingându-se carbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!"

Am auzit glasul Domnului, întrebând: "Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?" Eu am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă!"-Isaia6:5-8.

Poate încă stai şi îţi pui intrebări. Poate nu eşti sigur că asta este chemarea ta. Poate încă îţi mai spui că nu eşti capabil, că lucrurile acestea sunt prea înalte pentru tine, că sunt doar pentru cei cu abilităţi speciale. Isaia era un om cu buze necurate, dar a fost lăsat să vadă tabloul închinării serafimilor şi Slava lui Dumnezeu. Ezechiel, într-un capitol cu similitudine celui din Isaia 6, a fost făcut părtaş la atmosfera Slavei Domnului. Dar nu a fost totul. Întotdeauna, când Dumnezeu ni se relevează, când ni se descoperă, scopul Lui este să transmitem mai departe ce am experimentat personal din frumuseţea Slavei Lui. El VREA să-Şi arate Slava!

“ Atunci slava Domnului s-a ridicat de pe heruvimi şi s-a îndreptat spre pragul Casei, aşa încât Templul s-a umplut de nor, şi curtea s-a umplut de strălucirea slavei Domnului. Vâjâitul aripilor heruvimilor s-a auzit pâna la curtea de afară ca glasul Dumnezeului celui Atotputernic când vorbeşte. Când a poruncit deci omului aceluia îmbrăcat în haină de in să ia foc dintre roţi, dintre heruvimi, omul acesta s-a dus şi s-a aşezat lângă roţi. Atunci un heruvim a întins mâna între heruvimi, spre focul care era între heruvimi; a luat foc şi l-a pus în mâinile omului aceluia îmbrăcat cu haina de in. Şi omul acesta l-a luat şi a ieşit afară.”-Ezechiel 10:4-7.

Tu porţi FOCUL!

Dumnezeu nu te lasă să te apropii de Imensitatea Sa degeaba, Nu te lasă să vezi Gloria Sa doar ca să-ţi bucure ţie personal ochii…El are un scop: Toţi vor vedea Slava Domnului! Dacă ai fost făcut partaş la Închinare, dacă recunoşti că ai o identitate cerească, că eşti un închinător, atunci, nu mai sta pe gânduri. Îmbracă-te cu haina Închinării şi fii un Închinător cu Trimitere. După Închinare urmează TRIMITEREA!

Pentru fiecare dintre noi glasul Domnului se aude, AZI!

Am auzit glasul Domnului, întrebând: "Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?" Eu am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă!”- Nu te înşela dragul meu, TU EŞTI OMUL ACELA!!

Închinarea cu viziune-un nou nivel.

“Dacă ai viziune, dar nu ai caracter, mai bine renunţă la viziune…dar niciodată la caracter!”

Un citat pe care putem să-l aplicăm în toate domeniile, dar mai ales în Închinare. Închinarea nu este zona în care noi să ne manifestam abilităţile, este un stil de viaţă. Închinarea ne schimbă. Devenim din ce în ce mai asemănători cu Cel căruia ne închinăm, suntem mai mult părtaşi la caracterul lui Dumnezeu…aşa că, a avea caracter în Închinare este mai de preţ decât abilităţile noastre. Şi închinarea este, sau trebuie să devină un stil de viaţă pentru orice copil al Domnului care îşi cunoaşte cea mai înaltă chemare, aceea de a se închina Mântuitorului său.

De multe ori înţelegem care ne este identitatea în El, aceea de închinători, dar o luăm cu foarte multă uşurinţă. Ridicăm mâinile pentru că aşa o fac toţi, cântăm în comun pentru că sună mai plin, ne aliniem cu ce se întâmplă în jurul nostru, chiar participăm activ la programe, dar suntem blocaţi pe programul”de suprafaţă”…totul e la exterior, nu şi în interior. Ne ducem fiecare la casele noastre satisfăcuţi că am avut un program de Laudă şi Închinare bun, liber şi plin de viaţă…Hmm, care viaţă?

Cred că Închinarea noastră trebuie să aibă ca viziune, să cunoaştem mai îndeaproape caracterul lui Dumnezeu, Cine este El. Şi revelaţia asta ne va schimba pentru totdeauna perspectivele Închinării noastre. Nu poţi să te atingi de Dumnezeu şi să rămâi la fel ca la început. Închinarea reală caută prezenţa lui Dumnezeu care revoluţionează gândirea şi acţiunile noastre. Şi aceasta presupune un cost. Închinarea costă. De multe ori aducem Domnului ceva ce nu ne costă nimic. Şi unul din aceste costuri este concentrarea noastră. Cântăm, dar mintea noastra pluteşte pe “tărâmul de nicăieri”. Pretindem şi strigăm în gura mare celor ce încă nu ştiu de Domnul, că avem o relaţie cu Isus, dar orice relaţie te costă timp si concentrare. În orice relaţie, partenerii au aşteptări unul de la celălalt. Aşa cum noi aşteptăm ca Isus să Îşi împlinească promisiunile faţă de noi, El aşteaptă mai mult din noi. Aşa de mult mi-a plăcut când pastorul de Închinare, Lara Martin, din biserica “Abundence Life” din Bradford, la un seminar de Închinare, ne-a mărturisit o revelaţie pe care Domnul i-a descoperit-o. Se ruga şi spunea: “Doamne, vreau mai mult din Tine!” şi glasul Domnului i-a răspuns:” Şi Eu, fiică, cu atât mai mult vreau din tine!”

Domnul e disperat după dragostea noastră, tânjeşte după noi, după Închinarea noastră…după pasiunea Miresei Sale! E o relaţie declarată în care părţile îşi asumă responsabilitatea. De multe ori, parcă Domnul vrea să ne spună:”Nu vrei să-mi dai toată atenţia ta? Nu vrei să te concentrezi numai la Mine?”

Scopul Închinării reale este: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi."-Luca 10:27

Numai în măsura în care L-aţi văzut pe Domnul vă puteţi închina Lui!!! (Isaia 6:1-3)

Cand Isaia l-a vazut pe Domnul, a căpătat o perspectivă mai clara asupra lui, şi a generaţiei în care trăia. O astfel de dezvăluire profetică, ne-ar arunca în depresie şi pe noi, dar Domnul, pentru fiecare problemă are o aplicaţie şi un răspuns!

Ţinta Închinării noastre, este să găsim aceste răspunsuri de la Dumnezeu şi să le aplicăm în generaţia noastră! Ţinta Închinării noastre este cunoaşterea lui Dumnezeu în caracterul Său, schimbarea noastră şi a generaţiei în care trăim, TREZIREA SPIRITUALĂ!-ÎNCHINAREA CU VIZIUNE!

Cred cu toată fiinţa, că în vremurile din urmă, vom vedea o trezire spirituală la nivel mondial. Domnul vorbeşte de o restaurare a Cortului lui David în aceste vremuri.( “În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, îi voi ridica dărâmăturile şi-l voi zidi iarăşi cum era odinioară, ca să stăpânească rămăşiţa Edomului şi toate neamurile peste care a fost chemat Numele Meu, zice Domnul care va împlini aceste lucruri.”-Amos 9:11,12.)

În urmă cu câţiva ani, ca şi Isaia, am avut şi eu întâlnirea mea cu Domnul. El a pus în inima mea o viziune despre Laudă şi Închinare. Mi-a transformat inima într-o inima de închinător, m-a schimbat pentru totdeauna! Dar elementul predominant al viziunii primite, era Trezirea prin Închinare. Mulţi m-au întrebat dacă până atunci nu am avut o viziune despre Închinare. Ba da. Dar nu era acelaşi lucru…vă amintiţi? Numai în măsura în care l-aţi văzut pe Domnul, vă puteţi închina Lui!...am avut întâlnirea mea cu EL, experimentam un nivel nou în relaţia noastră! Ca şi Isaia!

Trezirea începe cu noi! Nu putem vorbi de un Domn pe care nici noi nu-l cunoaştem cu adevărat, nu putem propovădui o Evanghelie ieftină şi fără putere. Nu putem să vorbim de Cruce fără Înviere! Nu putem să vorbim de trezire fără să acceptăm să ne lăsăm transformaţi, schimbaţi de puterea Învierii lui Isus! Nu există Închinare fără trezire spirituală în vieţile noastre.

Dacă am făcut toate acestea până acum, putem să ne considerăm nişte oameni fără minte şi necunoscători. Atinge-te de Domnul şi îţi promit că nu vei mai fi la fel! Nu vei mai rezista să ştii CINE este El şi să rămâi la fel. Când Domnul ţi-a dat un destin în El, a avut o viziune pe care ţi-a lăsat-o ca moştenire: să fii un închinător. Dar nu oricare, ci un închinător cu viziune! Închinarea Îi descoperă valoarea şi Caracterul lui Dumnezeu. Prin Închinare te atingi de Fiinţa Lui, de lucrurile Dumnezeieşti, vei fi părtaş cu El. Vei fi plin de El aşa cum lui Moise îi strălucea faţa de prezenţa Celui Preaînalt când a coborât de pe muntele Sinai(“Moise s-a coborât de pe muntele Sinai, cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se cobora de pe munte, nu ştia că pielea feţei lui strălucea, pentru că vorbise cu Domnul.”-Exod 34:29)

Dacă te atingi de Domnul se va vedea! O Închinare cu viziune va impacta aria ta de desfăşurare şi se va extinde, cuprinzând naţiunile! Un închinător cu viziune este un închinător cu impact.

Trăim în vremurile din urmă şi semnele ne vorbesc aşa de clar asta.Dar nu trebuie să ne uităm numai la degenerarea omului în societate, sau la calamităţile naturale care le urmărim cu interes la TV, ci să conştientizăm în vremuri ca acestea, foamea oamenilor după Dumnezeu, după ADEVĂR! Şi acesta este un semn al venirii LUI! În aceste vremuri avem nevoie de o revelaţie proaspătă, de o ungere nouă, de un NIVEL NOU de Viziune în Închinare! Putem face o diferenţă, putem fi acei închinători plini de viziune, care pot schimba ceva în generaţia în care trăim, putem fi GENERAŢIA TREZIRII prin Închinarea noastră cu Viziune!

Să Curgem Împreună!

Fiecare individ în parte este născut, creat să se închine! Închinarea devine închinare reală, în momentul în care Îl facem pe Dumnezeu Centrul Închinării noastre. Restul, faptul că ne place să cântăm, că avem înclinaţii artistice, în lipsa prezenţei lui Dumnezeu, este doar manifestarea abilităţilor noastre, nu este închinare! În ultimul timp, din cauza împrejurărilor, am experimentat mult închinarea individuală. Este bună! Ca şi rugăciunea în cămăruţă, închinarea individuală te zideşte personal, te ridică şi îţi asigură strictul necesar pentru o viaţă trăită în prezenţa lui Dumnezeu. Dar nu este deajuns! Lui Dumnezeu Îi plac închinătorii! Îi place închinarea ta personală şi este atras de ea..dar El Îşi manifestă Atributele în Închinarea comună. Cortul lui David era plin de închinători, plin de sunetul laudei poporului. În mintea mea vizualizez imaginea unui singur închinător, care poartă o flacără vie a prezenţei lui Dumnezeu cu el. Şi apoi, o mulţime de inchinători, adunaţi în acelaşi loc, purtându-şi fiecare flacăra închinării…wow, ce rezultă? O Închinare Explozivă, un foc imens, în unitatea unei sume de închinători cu însumarea flăcărilor închinării lor.

Înţeleg de ce Domnul vorbea despre o restaurare a cortului lui David în vremurile din urmă.

”În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, şi-l voi zidi iaraşi cum era odinioară.”-Amos 9:11

Domnul iubea atmosfera şi închinarea din Cortul lui David, Îi plăcea să vadă pe copiii Lui ridicând mâini curate şi lăudându-L. Închinarea lor comuna avea mai multă greutate înaintea lui Dumnezeu. În locul acela era o revărsare continuă de închinare adusă Celui Preaînalt. Şi revărsarea prezenţei lui Dumnezeu era reciprocă şi proporţională. De aceea trebuie să înţelegem, că chemarea la închinarea obişnuită ar trebui transformată într-o chemare la o închinare continua împreuna cu închinarea în comun.

Închinarea individuală o simţi doar tu şi deseori devine egoistă, ne satisface personal. Dar Închinarea în comun, Îl face public pe Dumnezeu, Îl expune şi toti ochii Îl pot vedea în măreţia Lui. De aceea cred că Închinarea are strânsă legatură cu trezirea spirituală. Îmi place să spun că prezenţa lui Dumnezeu se ia, e ca o molimă. Crează o trezire în înţelegerea identităţii de închinător al fiecărui individ şi e contagioasă când este expusă în public.

Oamenii nu pot trăi unitar, ei sunt făcuţi să trăiască laolaltă. Dumnezeu nu l-a putut lăsa pe OM să fie singur, de aceea i-a făcut un ajutor potrivit. Mi-a plăcut foarte mult remarca cuiva într-o carte scrisă despre Închinare:” Oamenii au nevoie de oameni!” Este o lege a umanităţii noastre înainte de a fi o lege spirituală. Nu-i aşa că te simţi mai în siguranţă când nu eşti singur? Există un sentiment de împlinire atunci când ştii că ai lângă tine un partener. Lui Dumnezeu Îi place spiritul de echipă!Pot să afirm şi cred cu convingere asta, că Dumnezeu urăşte individualismul! Acesta duce la împlinirea propriilor scopuri şi la rădăcina lui stă răzvrătirea. ”Pot singur” spun individualiştii, “nu am nevoie de nimeni ca să-mi împlinesc chemarea”…Aceşti oameni pun pe seama lor meritul la ceea ce Dumnezeu face, nu le place Închinarea în unitate, nu le place supunerea faţă de o autoritate. Dumnezeu urăşte răzvrătirea! Căci neascultarea este tot aşa de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi…”-1Samuel 15:22,23

Dumnezeu ne-a creat să locuim împreună!!!!!!

”Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.”-Ps.133.

Unde dă Domnul binecuvântarea? Acolo unde fraţii locuiesc împreună!

Dacă punem această nevoie umană, cu care am fost creaţi de a avea companie, în dreptul Bisericii, vom vedea cum aceasta a căutat cu înverşunare momente şi locuri pentru a fi împreună. Adunarea este locul în care dragostea şi slujirea reciprocă se unesc, unde credincioşii sunt “mâini”, “ochi” şi “urechi” unii altora. Cristos în noi, ne cere să căutăm fiecare, unde sunt ceilalţi.

Nevoia noastră de a locui împreună şi faptul că am fost creaţi să ne închinăm, trebuie să ne conducă la înţelegerea că în unitate, curgem împreună în Închinare. Dumnezeu Îşi va arăta puterea şi măreţia în această curgere împreună. A curge împreună înseamnă a “vedea” împreună şi este Plinătatea Închinării. În traducerea King James, Isaia 60:5 este exprimată astfel:”Atunci veţi vedea şi veţi curge împreună” A curge împreună, a avea Plinătatea Închinării are legătură cu a vedea împreună: chemarea Lui, scopul Lui. Atunci când înţelegi ce fel te-a creat, care îţi este identitatea în El, e uşor să împlineşti planurile Lui. Şi este nevoie ca TOŢI să “vedem”! Tezirea va veni în unitate. Atunci când flacăra închinării mele se va uni cu flacăra închinării tale şi a zecilor de mii de închinători, când Flacăra Închinării va cuprinde pământul, când noi toţi vom vedea şi vom curge împreună, Domnul Însuşi Îşi va deschide Cerul ca să vină să Îşi reverse binecuvântările Lui, să Îşi arate Gloria!

Haideţi să ne Închinăm şi să curgem împreună!