Metamorfoză ...

...şi va veni ziua Învierii! Cu siguranţă va veni!

De prea multe ori am murit faţă de mine, faţă de dorinţele mele, faţă de egocentrismul meu, faţă de lumea asta...ziua Învierii va veni! Inima mea e închisă undeva, într-un loc binecuvântat

...METAMORFOZĂ...

Ştiu că doare, mă doare inima. Sunt lucruri pe care nu le înţeleg Doamne, dar accept moartea pentru că sper în Viaţa de după moarte! Ştiu că voi Învia!

Să mori faţă de ce iubeşti...ohh, asta doare! Da, doare rău de tot! Familia, copiii, prietenii, lucrarea...să iubeşti, să-ţi pui inima zălog pentru cei dragi. Te mai miri de ce inima îţi arată aşa de sfâşiată?

Da, accept moartea a tot ce este vechi în mine, pentru că ştiu că ceva nou va învia, o viaţă nouă, o inima nouă! Zâmbesc gândindu-mă la cum voi arăta eu într-o viaţă nouă: curată, cu haine albe, aşa cum Tu mi-ai spus: "Untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap!" Mă voi transforma în ceea ce de la începutul timpurilor Tu ai gândit că voi fi!. Fiinţa aceea minunată de care vorbeşte David. Lasă Lumina Învierii să vină peste viaţa mea!

Încă sunt aici, în locul acesta binecuvântat...METAMORFOZĂ...visând la clipa Învierii!

Mă gândesc la câte răni a primit inima mea iubind... Şi când voi Învia din nou, Te rog Doamne, să mă laşi să iubesc mai mult! Da, Doamne, Prietenul meu! Aşa, voi semăna mai mult cu Tine. Tot ce-mi doresc este să mor faţă de mine, faţă de păcat , faţă de de toată urâciunea firii şi să Înviez...ca să trăiesc doar pentru Tine!

Lasă-mă să iubesc mai mult, să strălucească Chipul Tău mai mult în mine!

O Binecuvântare

O binecuvântare…

În fiecare dimineaţă ne suna ceasul pentru a ne anunţa că începe o nouă zi şi este timpul să ne trezim.. Sunase deja ceasul şi la mine să mă trezesc, era încă devreme. M-am ridicat din pat, am făcut lucrurile ce deja deveniseră rutină de dimineaţă şi m-am grăbit să mă aşez la masă pentru a gusta câte ceva, iar apoi m-am îndreptat grăbit spre şcoală fără să îi mulţumesc mamei mele pentru mâncarea pregătită, considerând acest lucru ca fiind ceva normal. De fapt consideram hrana, aerul, sănătatea, familia şi toate lucrurile ce le aveam ca pe ceva normal, ceva ce îmi aparţinea şi nu conştientizăm faptul că ele sunt o binecuvântare.

A trecut timpul şi circumstanţele vieţii mele s-au schimbat. Mama s-a îmbolnăvit, iar apoi a plecat la Domnul… iar eu… eu mi-am dat seama abia atunci cât de fragilă şi trecătoare este viaţa. Mi-am dat seama că toate lucrurile sunt o binecuvântare de la El şi că nimic nu mi se cuvine.

Dacă acum câţiva ani mi se părea un lucru normal ca mama mea să îmi pregătească masa, acum pot spune că îmi este dor ea, mi-e dor să mă trezească dimineaţa şi să mă cheme pentru a lua micul dejun. Mi-aş dori să mai trăiesc acele momente, dar acest lucru, acum, este imposibil.

Mulţi dintre noi considerăm că e un lucru normal să avem hrană pe masă, sănătate şi o familie, şi uităm de oamenii din Africa, oameni care mor de foame, uităm de copiii care îşi pierd părinţii şi de părinţii care îşi pierd copiii, uităm de privilegiul de a fi român şi de a trăi într-o ţară unde avem libertate religioasă, uităm, încet dar sigur, de toate aceste binecuvântări şi le numim scurt şi sec « nişte lucruri normale ».

Dacă nu eşti la căpătâiul mamei tale, dacă ai o bucată de pâine, dacă nu eşti handicapat şi dacă trăieşti sau nu trăieşti în România, nu este meritul tău, ci este binecuvântarea Tatălui Ceresc. Da, ai citit bine: sunt binecuvântări aceste lucruri şi este bine să nu le mai vezi ca ceva normal. Aceste lucruri, noi toţi nu le meritam.

Gândeşte-te! Cu ce suntem noi mai buni decât oamenii din lumea a treia? Cu ce eşti tu sau eu mai bun decât cel ce suferă de cancer, sau decât cel ce nu are ce să mănânce sau unde să îşi plece capul ? Cu ce oare ?

Ar trebui să vedem că toate lucrurile pe care le avem sunt binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi şi nu este ceva normal şi firesc să le avem sau să le merităm.
E trist că trebuie să ajungem să « dăm cu capul » pentru a vedea că, dacă suntem sau avem ceva, nu este meritul nostru, ci meritul lui Dumnezeu şi este şi mai trist că preţuim lucrurile doar atunci când nu le mai avem.

Florin Lupean

PS: Alin Florin Lupean este fiul meu!:)
Este o onoare pentru mine şi familia mea să îl avem în viaţa noastră. Te iubim Alin! Suntem mândri de tine fiule şi inima noastră te binecuvântă!

Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/?p=532#ixzz0fPC8DP9v

Drumul meu

E o zi cu soare..şi totuşi nu e cald. De aici şi vorba" cu o floare nu se face primăvară". Gânduri încearcă să pătrundă mintea mea, dar eu mă gândesc la ce să mă gândesc...Vreau să-ţi dau prioritate în viaţa mea Isus! Vreau să fii pe primul loc! Restul se vor integra în Tine. Doamne, vreau să-Ţi dau primul meu gând, primul meu cuvânt, prima simţire, prima acţiune. Şi Tu să fii Primul în toate lucrurile care mă însufleţesc.
Eu mă gândesc la Tine, Tu călăuzeşte-mi pasul! Domnul meu, Dumnezeul meu, Începutul şi Sfârşitul tuturor lucrurilor! Cum să începi şi să nu duci la bun sfârşit???Tu eşti Cuvântul Întrupat! Cuvântul care a venit în fiinţă. Cum aş putea să cred că nu se vor împlini cuvintele Tale? Tu esti MODELUL!
Ps.19:5,6("Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz, răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui.")
Unde suntem acum Doamne?...Pe DRUM! Această umblare nu s-a sfârşit încă. Trebuie să merg mai departe indiferent de ce este în jurul meu. Contează că Tu eşti înaintea mea!
Ştiu că Îţi pasă de ce simt. Mângâierile Tale îmi şterg lacrimile de pe obraz. Mă îmbărbătez în gândul că Tu ai un destin pentru mine; şi nu mă laşi! Nu am ajuns la capăt, îndurările Tale se vor mai revărsa, bunătatea Ta se înoieşte cu fiecare zi şi aleg să STAU în Tine!
("Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! "Domnul este partea mea de moştenire"-zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El.")-Plângerile lui Ieremia 3:21-24
Eşti siguranţa că voi ajunge la Final! Alfa şi Omega! Un drum bine stabilit. Depinde de mine dacă Alergarea mea este bună...Sunt pe un Drum, în care nu ştiu toate detaliile, ştiu doar destinaţia! Mai ştiu cine este Călăuza...în toate provocările acestui drum, ajută-mă să rămân în ascultare de Tine! Pune în mine credinţa de a "vorbi"stâncii, nu de a o lovi cu toiagul! Autoritatea nu constă în Putere, Puterea există în Autoritate!
Isuse, dacă am ajuns la apele amare ale Marei, vindecă-mi amărăciunile trecutului. Dacă sunt nemulţumită de provocările Drumului, ajută-mă să înţeleg că sunt pe un drum care mă conduce spre binecuvântarea personală şi că orice cârtire mă face să stau un timp mai îndelungat în pustie, că orice împotrivire mă îndepărtează de destinaţie. Vreau să văd Ţara Promisă!
(" Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.")-Ps.138:8a
Dumnezeul meu, Steagul meu, Stânca mea şi Călăuză, Începutul şi Sfârşitul, Alfa şi Omega, Drumul meu...Ştiu că Tu eşti cu mine, că încălţămintea nu mi se va toci, hainele nu mi se vor rupe, că trupul meu va avea hrana necesară, pentru că Tu eşti Cel care împlineşte orice nevoie, Domnul meu, du-mă împreună cu Tine la împlinirea Promisiunilor Tale pentru viata mea! Du-mă la Destinaţie!