Despre mine

Fotografia mea
Mangalia, Constanta, Romania
Sunt un simplu om căruia i s-a dat FAVOAREA să fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creată ca să-I aduc Regelui Regilor laudele mele, să-I aduc închinarea mea. Sunt pusă deoparte să-I slujesc Domnului și e cea mai mare onoare pt mine să fiu un închinător al Său! Laudele Îi aparțin numai Lui!

marți, 30 martie 2010

Iubire de Tată


Sunt tristă de-atâta tristeţe, sunt plânsă de atâta plâns...
Sunt frântă de-atâta zdrobire
Uscată de suspinul...FRÂNT.
Sunt udă de lacrimi cascade şi mută de triste iubiri...
Sunt ceea ce sunt, doar o fiinţă,
Cu duhul zdrobit, la pământ.
Mă tem de atâta aşteptare, să-aştept...orice-aş aştepta...
Un singur lucru-mi doresc să apară.
Doar Chipul Tău să-L pot vedea.
Să văd cu vederea mea clară,
Să simt cu simţirea şuvoi.
Sunt însetată, mi-e sete de Tine!
Şi vreau să Te am înapoi!
Şi-alerg ALERGAREA spre Ţintă
Zburând cu zborul de sus...
Mă-ncearcă tristeţea din urmă
Dar plin de speranţă, m-avânt!
Priveşti cu privirea Ta caldă...
M-aştepţi!... Cum nici n-am aşteptat...
Iubindu-mă cu-atâta IUBIRE.
Iubire de Tată!...M-ai iertat!!!!!



imaginea: opiniisimarturiidefamilie.blogspot.com/

sâmbătă, 27 martie 2010

SĂ NU MĂ LAŞI...















SĂ NU MĂ LAŞI SĂ-MI TREMURE PRIVIREA
DE DORUL CE MĂ MISTUIE ÎNCET.
SĂ NU MĂ LAŞI SĂ SPER DEGEABA
ŢINTIND NICICÂND ŞI NICĂIERI
SĂ NU MĂ LAŞI!
SĂ NU MĂ LAŞI, CA PRIMĂVARA,
SĂ NU-NFLOREASCĂ FLORI DE TEI...
SĂ NU MĂ LAŞI SĂ-MI PIERD IUBIREA
DIN FRUMUSEŢEA TINERILOR ANI AI MEI.
SĂ NU MĂ LAŞI!

SĂ-MI DAI CREDINŢĂ ÎN PRIVIRE
ŞI DORUL SĂ ÎMI FIE ALINAT,
SĂ-MI DAI BELŞUGUL TĂU ÎNTRUNA
ŞI-O ŢINTĂ-N PASUL MEU UMBLAT.
SĂ MĂ-MPRESORI CU PRIMĂVARA,
MIREASMA FLORILOR DE TEI...
SĂ-MI DAI IUBIREA-NTOTDEAUNA
ŞI TINERI SĂ RĂMÂNĂ ANII MEI!
18 mai,2008,luminita ciuciumis

vineri, 26 martie 2010

Te caut


Te caut!









Te caut printre şoaptele stinse...

În cuvinte nespuse
şi-n iubirile-apuse...
Te caut în ochii închişi
Cu licăriri aprinse...

Te caut în frunze ruginite,
În umbrele fugite
pe poteci neştiute...
Te caut în strigătul mut
Din inimile frânte...

Te caut citind rânduri nescrise...
Privind răsăritul
când soarele-apuse...
Te caut în fiorul speranţei
Din vise pierdute...

Te caut!!!
Şi n-am să-ncetez căutând să Te caut!
Chiar şi atunci
când n-am ce spera
Să mai caut...
Te caut!!!!

joi, 25 martie 2010

Sa Te Cuprind













Mă simt la margine de timp şi încă
nu am apucat să Te cuprind...
Încă stau în mulţime sfioasă,
Sunt încă omul fără chip, fără viaţă...
Lumea mă împinge furioasă
dar ochii mei Te caută.
Te văd.
Un singur Ţel am, un singur VIS,
Să Te găsesc pe Tine şi să Te cuprind...
Aduc ce am strâns de-o viaţă,
Agoniseala mea o port cu mine,
În mine...
O inimă zdrobită e vasul meu cu alabastru.
Aduc iubirea
Si vreau s-o vărs pe toată
La Tronul Tău , Mesia!
Sunt tot ce am. Mă dau pe mine.
Cu lacrimi vreau să-Ţi spăl picioarele divine
Cu părul să Te şterg, cu tot ce sunt mă-nchin...
Sparg vasul meu,
Parfum să Te cuprind!
M-apropii...
M-arunc la pământ.
Te caut şi vreau să Te-ajung...
Vreau să Te-ating, să-Ti ofer toată iubirea din mine.
Te cuprind şi mă pierd...
Iar apoi mă găsesc doar în Tine!

joi, 18 martie 2010

Întrebare: Ce las, ce lăsăm în urma noastră?


Adesea ne grăbim să îmbrăţişăm viitorul, ne grăbim să clădim vise, ne grăbim să ne îndeplinim dorinţele, dar prea rar ne oprim ca să ne aşezăm pe banca timpului, fiind gata să privim în urmă la ce-a fost, la ce-a rămas.
Deşi tălpile ( mai cu seamă cele ale sufletului), ne sunt prăfuite de atâta drum, prea rar ni le odihnim, prea rar ne îndreptăm ochii spre înapoi.
Oare nu e important, nu doar unde ajungem ci şi cum ajungem?
Poate că reuşim să urcăm toate treptele pe care ni le-am dorit, poate reuşim să ajungem la capătul drumului pe care am pornit cu mulţi ani în urmă... Şi e bine şi ne bucurăm şi e frumos. Dar câţi oameni au suferit în preajma noastră pentru că nu am avut timp de ei? De câţi dintre prietenii noştrii am uitat când visele noastre au devenit prea măreţe, sau de câte ori am uitat că menirea noastră este să dregem sufletele şi chiar şi vieţile celor din jurul nostru?
Mai ştim noi oare care sunt adâncurile cuvântului: OM?
Ce înseamnă pentru noi să fim oameni?
Dacă ar fi să alegem orice dicţionar din biblioteca lui Dumnezeu, în viziunea Sa, cu siguranţă a fi om, înseamnă a trăi pentru ceilalţi, în aceeaşi măsură în care trăieşti pentru tine!
Şi e important să avem năzuinţe, să ţintim sus, să vrem mai mult de la viaţă decât o simplă împlinire a nevoilor uzuale. Dar toate aceste vise împlinite devin egoism atunci când nu suntem gata să împărţim cu ceilalţi, ambiţia noastră, pofta de viaţă, puterea de a lupta cu problemele, ideile, creativitatea, dragostea şi timpul, dar mai ales timpul!
Ce las, ce lăsăm în urma noastră?
Să fie zâmbete, să fie lacrimi, să fie puterea ce a înflorit din pământul unei îmbrăţişări sincere, pline de dragoste, oferită la timp?
Lăsăm noi inimi nemângâiate, suflete golite de tot ce înseamnă frumos, minţi care niciodată nu au găsit răspunsul la întrebări, oameni care nu au ştiut niciodată cât sunt de iubiţi?
Sau lăsăm în urma noastră oameni care acum ştiu să iubească, care se bucură de viaţă, oameni care ştiu să preţuiască, oameni cu răni vindecate, oameni plini de putere, de forţă de viaţă, care se bucură că le-am povestit de Dumnezeu??
Ce las, ce lăsăm în urma noastră?
autor: PROCONSUL
preluat http://proconsul.com.ro/blog/?p=895

vineri, 12 martie 2010

Te-aș strânge...






















Mi-e sufletul străpuns pe crucea Așteptării.

Se scurg secunde din etern
Pe un Cadran de lut...
Cât te-aș iubi!!!!
Și nefiresc te-aș strânge
La piept. De m-ai lăsa, aș fi a ta
De tot!

Se trece ceru-n falduri
Și curcubee trec...
Ziua petrece noaptea
apoi, se întâlnesc...
Și trec furtuni și stoluri
Și Ierni și Primăveri.
Mi-e sufletul plămada viselor
Din anii mei...

Și clipele aleargă pe un Cadran
De lut.
Îmi trece Primăvara
Și tot aștept.
Aștept!
Din noapte, apar zorii
Frumoasei dimineți.
Cât te-aș iubii!!!!
De m-ai lăsa,
Te-aș strânge nefiresc...
La piept.

vineri, 5 martie 2010

Înger ce port chipul Tău














Te-ascunzi şi fugi aşa departe şi ţi-ai dori să nu exist...
Sunt întrebări în mine DOAMNE,
DE CE?
Şi cum sa mai rezist?
Tu-mi spui: rămâi! el mă alungă...
nu aparţin nici unui vis
sunt doar o umbră ce veghează,
un înger fără aripi, trist...
De ce m-ai făcut Femeie?
Şi de sunt înger, cum mă văd?
cum toţi pot să mă privească?
... doar ochii lui îmi sunt închişi.
Şi merg pe drumuri rătăcite, încerc să-mi număr paşii goi
Aş vrea să-mi împlinesc destinul,
aş vrea să pot să Te ascult.
Tu-mi spui: rămâi! el mă alungă...
şi îmi rămâne Visul Tău,
Acolo, nu mai sunt o umbră,
sunt înger ce port chipul Tău.

marți, 2 martie 2010

...si te iubesc mai mult













Azi,
renunţ la tot mai mult din tine...
şi azi,eu te iubesc mai mult.
...nu vreau iubirea ta rostită în cuvinte
şi nu mai vreau în ploi să mă ascund.
Mă rătăcesc în labirintul minţii
dorind măcar o clipă să găsesc,
O clipă de iubire,
un dor, sau o privire
...o-mbrăţişare caldă e tot ce îmi doresc.
Azi,
renunţ la tot mai mult din tine...
dar azi, eu te iubesc mai mult.
Mă pierd în dor de zâmbete divine,
mă doare să tot vreau să te îmbrăţişez.
Te caut printre stele,
întreb pe la vecini;
"nu aţi văzut voi chipul lui atât de drag?
nu l-aţi văzut pe cel ce îl iubesc?"
Azi,
renunţ la tot mai mult din tine...
m-am săturat să te găsesc în amintiri
m-am săturat să-mbrăţisez himere
şi nu mai vreau cuvinte să primesc.
Te rog să vii...
Să fii real, să fii cu mine.
Azi,
să pot mai mult să te iubesc!