Jurnal de toamna

...Septembrie. Iubesc luna septembrie. Soarele este caldut si razele lui imi mangaie fata, marea e asa de tacuta... doar cate un strigat de pescarus ii mai unduie oglindirea. Simt o blandete in jur, ceva care e aproape de nevoia sufletului meu...Bunatate?! Toata agitatia a disparut, totul s-a linistit brusc si doar natura mai are ceva de spus: e atata pace, atata liniste...O alta fateta a naturii mi se dezvaluie inaintea ochilor...si e mirific. Pomii isi arata un alt look, si cu noul lor make up ne zambesc, nevrand sa ne divulge Salonul lor de frumusete. Isi accepta transformarea...incet, incet, din ce in ce mai frumos colorati, se indreapta cu demnitate si o stralucire Royala catre...o noua viata!
Ar trebui sa invatam de la ei, din frumusetea maturitatii lor...ei stiu totdeauna ce sa faca in circumstantele existentei lor...se supun CREATORULUI!
Ma gandesc...seman cu doamna Toamna, doar ca trebuie sa mai lucrez la partea cu acceptarea situatiei. Sa invat ca orice etapa a vietii, e data de Dumnezeu si sa gasesc frumusetea ei...
Am patruzeci de ani. Am lacrimi in ochi pentru ca nu a fost usor sa ajung aici, dar am ajuns prin Gratia Lui. Si e minunat! Nu toate au fost perfecte si poate nu vor fi nici de acum incolo. Vreau sa incetez sa mai privesc la cat pot eu, pentru ca as fi dezamagita continuu. Imi ridic ochii spre munti...de unde imi va venii ajutorul. Privesc la Domnul care a creat cerurile si pamantul, Cel care tine in mana Lui "anotimpul" meu. Si vreau sa invat de la El, cat de frumos poate fi, sa traiesti prezentul.
A "accepta" nu inseamna a "te resemna" ci inseamna sa porti vesmantul destinului tau in orice vreme.
...Iubesc Septembrie. Seamana cu haina sufletului meu si se pare ca-mi sta foarte bine!