Fiecare individ în parte este născut, creat să se închine! Închinarea devine închinare reală, în momentul în care Îl facem pe Dumnezeu Centrul Închinării noastre. Restul, faptul că ne place să cântăm, că avem înclinaţii artistice, în lipsa prezenţei lui Dumnezeu, este doar manifestarea abilităţilor noastre, nu este închinare! În ultimul timp, din cauza împrejurărilor, am experimentat mult închinarea individuală. Este bună! Ca şi rugăciunea în cămăruţă, închinarea individuală te zideşte personal, te ridică şi îţi asigură strictul necesar pentru o viaţă trăită în prezenţa lui Dumnezeu. Dar nu este deajuns! Lui Dumnezeu Îi plac închinătorii! Îi place închinarea ta personală şi este atras de ea..dar El Îşi manifestă Atributele în Închinarea comună. Cortul lui David era plin de închinători, plin de sunetul laudei poporului. În mintea mea vizualizez imaginea unui singur închinător, care poartă o flacără vie a prezenţei lui Dumnezeu cu el. Şi apoi, o mulţime de inchinători, adunaţi în acelaşi loc, purtându-şi fiecare flacăra închinării…wow, ce rezultă? O Închinare Explozivă, un foc imens, în unitatea unei sume de închinători cu însumarea flăcărilor închinării lor.
Înţeleg de ce Domnul vorbea despre o restaurare a cortului lui David în vremurile din urmă.
”În vremea aceea voi ridica din căderea lui cortul lui David, îi voi drege spărturile, şi-l voi zidi iaraşi cum era odinioară.”-Amos 9:11
Domnul iubea atmosfera şi închinarea din Cortul lui David, Îi plăcea să vadă pe copiii Lui ridicând mâini curate şi lăudându-L. Închinarea lor comuna avea mai multă greutate înaintea lui Dumnezeu. În locul acela era o revărsare continuă de închinare adusă Celui Preaînalt. Şi revărsarea prezenţei lui Dumnezeu era reciprocă şi proporţională. De aceea trebuie să înţelegem, că chemarea la închinarea obişnuită ar trebui transformată într-o chemare la o închinare continua împreuna cu închinarea în comun.
Închinarea individuală o simţi doar tu şi deseori devine egoistă, ne satisface personal. Dar Închinarea în comun, Îl face public pe Dumnezeu, Îl expune şi toti ochii Îl pot vedea în măreţia Lui. De aceea cred că Închinarea are strânsă legatură cu trezirea spirituală. Îmi place să spun că prezenţa lui Dumnezeu se ia, e ca o molimă. Crează o trezire în înţelegerea identităţii de închinător al fiecărui individ şi e contagioasă când este expusă în public.
Oamenii nu pot trăi unitar, ei sunt făcuţi să trăiască laolaltă. Dumnezeu nu l-a putut lăsa pe OM să fie singur, de aceea i-a făcut un ajutor potrivit. Mi-a plăcut foarte mult remarca cuiva într-o carte scrisă despre Închinare:” Oamenii au nevoie de oameni!” Este o lege a umanităţii noastre înainte de a fi o lege spirituală. Nu-i aşa că te simţi mai în siguranţă când nu eşti singur? Există un sentiment de împlinire atunci când ştii că ai lângă tine un partener. Lui Dumnezeu Îi place spiritul de echipă!Pot să afirm şi cred cu convingere asta, că Dumnezeu urăşte individualismul! Acesta duce la împlinirea propriilor scopuri şi la rădăcina lui stă răzvrătirea. ”Pot singur” spun individualiştii, “nu am nevoie de nimeni ca să-mi împlinesc chemarea”…Aceşti oameni pun pe seama lor meritul la ceea ce Dumnezeu face, nu le place Închinarea în unitate, nu le place supunerea faţă de o autoritate. Dumnezeu urăşte răzvrătirea! Căci neascultarea este tot aşa de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi…”-1Samuel 15:22,23
Dumnezeu ne-a creat să locuim împreună!!!!!!
”Iată ce plăcut şi ce dulce este să locuiască fraţii împreună! Este ca untdelemnul de preţ, care, turnat pe capul lui, se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, se pogoară pe marginea veşmintelor lui. Este ca roua Hermonului, care se pogoară pe munţii Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viaţa, pentru veşnicie.”-Ps.133.
Unde dă Domnul binecuvântarea? Acolo unde fraţii locuiesc împreună!
Dacă punem această nevoie umană, cu care am fost creaţi de a avea companie, în dreptul Bisericii, vom vedea cum aceasta a căutat cu înverşunare momente şi locuri pentru a fi împreună. Adunarea este locul în care dragostea şi slujirea reciprocă se unesc, unde credincioşii sunt “mâini”, “ochi” şi “urechi” unii altora. Cristos în noi, ne cere să căutăm fiecare, unde sunt ceilalţi.
Nevoia noastră de a locui împreună şi faptul că am fost creaţi să ne închinăm, trebuie să ne conducă la înţelegerea că în unitate, curgem împreună în Închinare. Dumnezeu Îşi va arăta puterea şi măreţia în această curgere împreună. A curge împreună înseamnă a “vedea” împreună şi este Plinătatea Închinării. În traducerea King James, Isaia 60:5 este exprimată astfel:”Atunci veţi vedea şi veţi curge împreună” A curge împreună, a avea Plinătatea Închinării are legătură cu a vedea împreună: chemarea Lui, scopul Lui. Atunci când înţelegi ce fel te-a creat, care îţi este identitatea în El, e uşor să împlineşti planurile Lui. Şi este nevoie ca TOŢI să “vedem”! Tezirea va veni în unitate. Atunci când flacăra închinării mele se va uni cu flacăra închinării tale şi a zecilor de mii de închinători, când Flacăra Închinării va cuprinde pământul, când noi toţi vom vedea şi vom curge împreună, Domnul Însuşi Îşi va deschide Cerul ca să vină să Îşi reverse binecuvântările Lui, să Îşi arate Gloria!
Haideţi să ne Închinăm şi să curgem împreună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu