Inchinarea cu Pasiune

Isaia 61:1-4

1.“Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea;”…

3.”să dau celor întristaţi din Sion, să le dau o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit, ca să fie numiţi “terebinţi ai neprihănirii”, “un sad” al Domnului.”

Stau în faţa foii de hârtie şi lacrimile mele curg…nu ştiu ce o să scriu, ştiu doar că inima mea e plină de prezenţa Domnului. Pasajul din Isaia 61, mă pune faţă în faţă cu identitatea mea în El. Mă înfior…Duhul se zbate în mine şi inima îmi e gata să sară din piept.

“…căci Domnul m-a uns…”

Cea mai mare virtute a unui creştin autentic este statutul de închinător. Ceea ce El doreşte de la noi, este închinarea noastră. “Sunt pus deoparte, sunt ales. Domnul m-a uns sa-I aduc inchinarea mea.”

Tot timpul am crezut că liderul de închinare are această sarcină, sau cei care sunt înzestraţi cu daruri speciale (voce, talent artistic, sau cunoştinţe muzicale), sau pentru cei care stau în faţă. Dar slujba de închinator este pentru oricine vrea să se închine în duh şi adevar lui Dumnezeu.

Cred din toată inima, că locul unde I se aduc jertfe de laudă, unde închinarea se înalţă la Tronul Său de Domnie(închinarea are de-a face cu sacrificiul, are un preţ de plătit), unde este chemat Numele Domnului (închinarea are de-a face cu CINE este El), acel loc, devine locuinţa Lui, se umple de prezenţa Sa şi vindecarea, eliberarea, bucuria, pacea, nădejdea, lauda, se vor manifesta.

Prezenţa Lui, schimbă, transformă!

Când Dumnezeu a conştientizat în mine darul de a cânta…m-a chemat!

Am simţit această chemare, dar am identificat-o cu pasiunea mea pentru muzică. Iubeam să cânt. Eram un om nou, o făptură nouă în Cristos, dar nu aveam mintea înnoită, o inimă transformată, o inimă pentru închinare. În aparenţă toate lucrurile erau bune, dar a iubi muzica cu pasiune nu este acelaşi lucru cu a-L iubi pe Dumnezeu cu pasiune.

“Căci din prisosul inimii vorbeşte gura…”(Matei 12:34)…şi cântă.

Cântecul inimi mele nu Îl adora pe El, nu Îl plasa pe Isus în centru.

De multe ori suntem înşelaţi, punem mai mult preţ pe pasiunile şi abilităţile noastre, acţiunile fiindu-ne egocentriste( eu cânt, eu mă închin, eu mă rog, eu vizitez, eu mă implic…), persoana sau abilitatea noastră fiind în centrul atenţiei.

Confundăm forma cu scopul.

Ţinta închinării noastre nu este cât de profesionist performăm (chiar dacă şi acest aspect contează), ci cui ne adresăm.

O inimă de închinător este plină de pasiune pentru Dumnezeu. El este SURSA. Când eşti plin de Cristos, respiri Cristos, mănânci Cristos, vorbeşti Cristos, visezi Cristos, cânţi Cristos…El devine CENTRUL închinării noastre. Închinarea este o atitudine a inimii şi are de-a face cu caracterul nostru, mai mult decât cu abilitătile noastre.

Când Dumnezeu te cheamă, El te echipează şi te trimite!

“El m-a trimis sa vindec…sa vestesc…sa dau…”

Un om a lui Dumnezeu spunea: “Dumnezeu nu îi cheamă pe cei capabili, îi face capabili pe cei chemaţi!”

Închinarea se oferă. Este o jertfă, un dar( îţi dau închinarea mea…).

Un închinător chemat este deschis pentru schimbare, prin înnoirea minţii, şlefuirea caracterului, prin supunere şi ascultare. Ca să poţi oferi închinarea ta cu pasiune trebuie să te laşi transformat de Duhul Sfânt. Nimic egoist sau firesc , nu poate să însufleţească sau să dea valoare unui dar pe care vrei să-l aduci la Altar.

Închinarea nu e pentru tine, este pentru El!

Efectul închinării plăcute lui Dumnezeu,va deschide zăgazurile cerului, El Însuşi va veni să locuiască, să umple Templul(locul) de prezenţa Sa, va aduce în fiinţă promisiunile Lui. Orbii vor vedea, şchiopii, vor sări, muţii vor vorbi, surzii vor auzi, inimile vor fi vindecate, eliberate şi restaurate.

Închinarea poate aduce pe pământ manifestarea supranaturală a prezenţei lui Dumnezeu(apariţia îngerilor, vindecări miraculoase, umplere cu Duh Sfânt şi manifestarea darurilor spirituale).

Simţim o chemare pentru închinare, deoarece suntem creaţi să ne închinăm Creatorului, cu această identitate. Dar alegerea ne aparţine. Din dragoste pentru El, alegem să ne închinăm Lui.

Un închinător chemat, trebuie să devină un închinător uns(transformat, echipat), ca apoi să fie un închinător trimis, un închinător cu pasiune!

Când am primit o chemare pentru închinare, eram un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil. “El îi face capabili pe cei chemaţi”…Capacitatea de a mă lăsa modelată, de a mă supune Lui, de a mă dărui în imperfecţiunea mea, pentru a lasa să se vadă perfecţiunea Lui, L-a atras pe Dumnezeu şi mi-a dăruit ungere(m-a uns), m-a făcut capabilă de chemarea Lui. Am devenit un închinător cu pasiune, un închinător trimis. Un închinător trimis are caracteristicile unui creştin matur spiritual. Am făcut o pasiune pentru închinare datorită Lui.

Simţim pasiune pentru închinare atunci când conştientizăm CINE este EL! Închinarea cu pasiune este direct proporţională cu cât oferi, este răspunsul nostru la dragostea manifestată a lui Dumnezeu.

Când pasiunea din închinarea noastră se diminuează, nu e din cauza Lui( El rămane Acelaşi), ci din cauza noastră, procentul oferit scade. Cu cât dai mai mult cu atât ai mai mult. Când nu mai dai, pasiunea se răceşte treptat, ea nu mai este hrănita, focul nu mai este întreţinut, se va stinge…ca şi în iubire.

4.”Ei vor zidi iarasi vechile daramaturi, vor ridica iarasi naruirile din vechime, vor innoi cetati pustiite, ramase pustii din neam in neam.”

Închinarea cu pasiune aduce trezire spirituală!

Un închinător trimis va duce vestea bună, Evanghelia, în toate colţurile lumii. Un închinător cu pasiune este un aducător de veşti bune. Un purtător al Chipului lui Dumnezeu!

Închinarea în Duh şi Adevăr, revoluţionează vieţile noastre, ne schimbă din interior spre exterior, “eu”-ul nostru devenind din ce în ce mai mic, lăsând să se vadă mai mult Chipul Său în noi. Tot ce este murdar, toate impurităţile sunt scoase la suprafaţă, lăsând locul gol pentru a fi umplut cu ceva nou, o pasiune nouă pentru Cristos, un duh nou şi statornic , duhul închinării reale. Un închinător cu pasiune este un închinător contagios. El va transmite duhul închinării ca o molimă, va transmite pasiunea pentru închinare şi va imprima celor din jur dorinţa de a aduce laude Regelui. Închinarea cu pasiune este ca o flacără pe care vântul o împrăştie şi focul devine tot mai puternic. Pasiunea mea şi a ta pentru închinare provoacă trezirea spirituală să vină, aduce flăcările Rusaliilor pe pământ şi Flacăra Închinării se extinde şi cuprinde tot ce are suflare, vindecă şi restaurează naţiuni. Pământul care îşi dă roadele, vechile fântâni sunt dezgropate, dărâmături sunt rezidite şi cetăţile pustiite sunt înnoite. Toţi Îl vor vedea pe Domnul, tot pământul se va umple de Slava Lui. ”Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre El.”-(Ps 19:1,2.)..Flacăra închinării, flacăra pasiunii, flacăra trezirii!

“Nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt; căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele pe care-l acopăr.”-(Isaia 11:9)