Despre mine

Fotografia mea
Mangalia, Constanta, Romania
Sunt un simplu om căruia i s-a dat FAVOAREA să fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creată ca să-I aduc Regelui Regilor laudele mele, să-I aduc închinarea mea. Sunt pusă deoparte să-I slujesc Domnului și e cea mai mare onoare pt mine să fiu un închinător al Său! Laudele Îi aparțin numai Lui!

miercuri, 2 iunie 2010

LAUDA-arma letală a lui Dumnezeu


În special, când ne gândim la război spiritual, ne gândim la rugăciune. Adevărat. Rugăciunea este cheia care deschide Cerul pentru noi. Dar rugăciunea are mai multe componente ca să o facă valabilă. În primul rând, cuvintele.

Există rugăciuni în care nu foloseşti cuvinte(exemplul Anei, care doar mişca buzele), sau nu foloseşti cuvintele tale ci ale Duhului. Nu ştiu dacă ştiţi, dar mai există un fel de rugăciune, care cred că Îl determină pe Dumnezeu să se implice, rugăciunea cântată, ceea ce noi numim, Laudă şi Închinare. Biblia ne prezintă un Domn bun şi blând, un Tată iubitor, Păstorul oilor, un Salvator, un Mântuitor…dar este şi va rămâne şi un Dumnezeu războinic, Cel ce se luptă pentru noi, Domnul Savaot.

Biblia vorbeşte de limbă, că este un mădular mic, dar care poate face mult rău. Cu gura noastră putem binecuvânta dar şi blestema. (Iacov3:5,6,9,10)

Orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, nu se va întoarce înapoi fără rod(Isaia55:11).

Biblia mai spune că, Cuvântul este viu şi lucrător, ca o Sabie cu două tăişuri…(Evrei 4:12)

Cuvintele rostite au putere. Depinde de conţinutul lor. Deci ,Cuvântul este o armă! De aceea o rugăciune în care proclamăm Cuvântul lui Dumnezeu, devine o armă letală! Dar nu singura armă!

Dumnezeu s-a folosit de lucruri ciudate pentru a-Şi împlini planurile şi scopul. În Biblie vedem numeroase povestiri despre metodele neortodoxe, mai puţin obişnuite a lui Dumnezeu de a lucra şi de a impacta generaţii.

A pus un Împărat să se scalde în Iordan de şapte ori ca să fie vindecat de lepra; o piatră aruncată din praştia unui copil care a crezut în puterea Dumnezeului cel Viu, a întrecut o întreagă armată de fricoşi speriaţi de blestemele lui Goliat; a luat de la gura unei femei sărmane ultima porţie de mâncare ca să i-o dea lui Ilie, dar apoi, făina şi untdelemnul nu s-au împuţinat; a făcut amestec de tină şi salivă şi a deschis ochii orbului; a stat de vorbă cu o femeie Samariteancă , ca neamurile să înţeleagă că au un loc în planul Său de mântuire….şi multe exemple de acest fel. Îmi place să privesc dincolo de aceste poveşti şi să văd că adevărata motivaţie pentru care Dumnezeu a făcut minuni, care L-au provocat să intre în luptă, este ascultarea celor implicaţi.

Azi vreau să vorbim despre război spiritual. Dar de data aceasta, despre LAUDĂ, ca armă folosită în războiul spiritual.

Şi am să aduc înaintea voastră, ca ilustraţie, o poveste la fel de stranie ca şi cele pe care vi le-am povestit până acum, lupta de la Ierihon.(Iosua 6)

“Înconjuraţi cetatea, voi toţi bărbaţii de război, dând ocol cetăţii o dată. Aşa să faci şase zile.

Şapte preoţi să poarte înaintea Chivotului şapte trâmbiţe de corn de berbece; în ziua a şaptea, să înconjuraţi cetatea de şapte ori şi preoţii să sune din trâmbiţe.

Când vor suna lung din cornul de berbece, şi când veţi auzi sunetul trâmbiţei, tot poporul să scoată mari strigăte. Atunci zidul cetăţii se va prăbuşi, şi poporul să se suie, fiecare drept înainte.”-(Iosua 6:3-5)

Am citit de multe ori povestea asta şi este renumită, o dăm exemplu când vorbim despre minunile făcute de Domnul pentru poporul Său, dar azi, citind-o, m-am amuzat puţin. Dumnezeu cerea oamenilor de război ai Israelului să înconjoare cetatea. Ce fel de război era acesta? Ce urmarea Domnul? Ce strategie folosea Domnul Oştirilor?

Închipuiţi-vă, vitejii armatei lui Iosua, bărbaţi puternici, impunători prin statură, aleşi la “mustaţa”, trebuiau să facă o plimbare în jurul cetăţii pe zi, să asculte trâmbiţele preoţilor pe parcurs, indiferent dacă le plăcea, sau aveau alte preferinţe muzicale.

Când spui război te gândeşti , la lupte, la moarte, la arme, strigăte, durere, răniţi…şi ce face Dumnezeu? Le spune să se plimbe şi să sune din trâmbiţe. Se ducea un război meloman. În loc de săbii, armele erau cornurile şi trâmbiţele. Dumnezeu folosea cea mai letală armă împotriva vrăjmaşilor Săi, LAUDA! Nu exista tehnologie în armament pe vremea aceea , dar eu cred că lauda lor a avut efectul unei bombe nucleare.

Înainte ca Domnul să-i vorbească lui Iosua despre strategia acestei lupte, i-a poruncit să taie bărbaţii din popor, împrejur. Bărbaţii lui Israel erau în refacere. Erau vulnerabili. Dacă s-ar fi dus un război adevărat, ei erau descoperiţi, neputincioşi. Oare Dumnezeu nu era mulţumit de vitejia războinicilor, nu credea că pot câştiga lupta prin puterea lor? NU! Vroia doar să folosească o strategie biruitoare care să lucreze în folosul lor. Domnul vroia să-Şi arate slava!

Însuşi Domnul Oştirilor s-a arătat lui Iosua. Domnul vroia să ducă El acest război. El, care se luptă pentru noi. Trebuie doar să fim atenţi şi să folosim arma pe care El a pus-o la îndemâna oricui, Lauda.

Dumnezeu vrea ca această armă a laudei să fie folosită astăzi, pentru a revărsa puterea lui Dumnezeu în folosul nostru. Sunt exemple elocvente în care Dumnezeu a folosit această strategie, pentru a aduce biruinţe poporului Său. Unul dintre ele este din vremea regelui Iosafat . El şi-a aşezat armata în dreapta sa, şi cântăreţii în stânga. Cântăreţii mergeau înaintea armatei şi cântau cântecele de laudă pentru Dumnezeu. Astfel, războinicii luptei, cei care aveau să aducă Victoria, erau cântăreţii. Ostaşii nu au trebuit să mişte nici un deget.(2 Cron.20). Pavel şi Sila au simţit şi ei puterea laudei în timp ce erau în închisoare. (Fapte 16:26)

Lupta spirituală prin laudă nu-I impune lui Dumnezeu ce să facă, doar Îi aduce recunoaştere pentru înţelepciunea şi măreţia Lui, ca Domn care găseşte cea mai bună soluţie. Când Îl lăudăm pe Dumnezeu, nu mai atacăm noi problemele şi forţele inamice, pur şi simplu, Îl mărturisim şi ne bucurăm de domnia lui Cristos, că este Domn şi aduce victorie peste problemele noastre.

Noi Îl lăudăm, El se luptă pt noi! El se luptă în locul nostru şi noi primim Victoria!

El este Domnul războinic căruia Îi face plăcere să ne ia locul în luptă. Laudele noastre aduc biruinţa!

Domnul vrea ca lauda sa fie folosita ca o arma prin care El sa-si reverse puterea.

“Când veţi merge la război, în ţara voastră, împotriva vrăjmaşului care va lupta împotriva voastră, să sunaţi cu vâlvă din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru Îşi va aduce aminte de voi, şi veţi fi izbăviţi de vrăjmaşii voştri.”-(Numeri 10:9)

“Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţâţă, Ţi-ai scos o întăritură de apărare(laudă), împotriva potrivnicilor Tăi, ca să astupi gura vrajmaşului…”-(Ps8:2)

Răspunsul lui Dumnezeu la laude este Victoria!

“Poporul a scos strigăte şi preoţii au sunat din trâmbiţe. Când a auzit poporul sunetul trîmbiţei, a strigat tare şi zidul s-a prăbuşit. Poporul s-a suit în cetate, fiecare drept înainte. Au pus mâna pe cetate.”-(Iosua6:20)

Lauda are un sunet specific, un sunet de război.

La auzul acestui sunet, apele mării se despart, valurile se potolesc, armate întregi sunt învinse, problemele dispar, duşmanii tremură, duhurile fug. Lauda este arma letală a lui Dumnezeu, o armă care este la îndemâna ta şi a mea, chiar a pruncilor.

“Un glas răsunător iese din cetate! Un glas iese din Templu! Este glasul Domnului care dă vrăjmaşilor Lui plata cuvenită!”-(Isaia66:6)

Lauda Îl Întronează pe Dumnezeu şi-I permite să intre în luptă în locul nostru. Lauda Îl recunoaşte pe El ca cel mai mare strateg de luptă.

Dumnezeu îţi cere să faci partea ta, de aceea rugăciunea şi mijlocirea îşi au rolul lor. Dar vine un timp în care El spune:” Nu mai cere, dă-Mi LAUDĂ! Eu voi lupta în locul tău!” E ca şi când Îi faci loc Domnului Oştirilor şi-I spui:”Doamne, războiul este al Tău!”

Prin LAUDĂ, Războiul este al Domnului şi biruinţa a noastră! AMIN!

Un comentariu:

  1. Duminica am avut doar o lectie despre lauda...
    Pavel era cu picioarele in butuci in inchisoare si lauda pe Dumnezeu cu cintari...si dimineata a fost eliberat. De multe ori asta este motivul pentru care nu sintem eliberati din starile noastre , oricare ar fi ele, boala, sau alte crize- pentruca nu laudam pe Domnul...

    RăspundețiȘtergere