O INIMĂ DE ÎNCHINĂTOR

Cea mai înaltă chemare a noastră este să-l iubim pe Domnul.

“Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu cu toată puterea ta. Şi poruncile acestea pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.”- Deuteronom 6: 5,6.

O să plec de la afirmaţia: “Mulţi au căzut în idolatrie închinându-se Închinării. Ne concentrăm prea mult asupra formelor sau stilului, şi pierdem din vedere motivaţia Închinării noastre- Dumnezeu!”

FORMELE, sunt expresiile unor manifestari fizice, ce pot îmbrăca Închinarea. Poate să fie muzica, instrumentele, poziţia , îmbrăcămintea, clădirea, oamenii, etc.

Închinarea nu este o expunere de forme, oricât ar fi de expresive, ci este o atitudine a inimii, o stare a inimii. Formele, inclusiv Arta, sunt doar instrumente adiţionale, care pot ajuta omul în exprimarea Închinării. Când ne închinăm, indiferent de forma adoptată, ea nu trebuie să domine starea inimii, ci trebuie să intre în controlul Duhului Sfânt şi să sprijine inima în timp ce aceasta îl laudă pe Dumnezeu. Trebuie să ne amintim mereu, aşa cum Dumnezeu poruncea lui Moise şi poporului Israel- poruncile să fie in inima lor, că Inchinarea, nu este expresia nici unei forme, ci este o stare a inimii. Prin stare a inimii înţelegem dorinţa motivatoare care se află în spatele vieţii de închinare a credinciosului. Biblia face referiri clare la starea inimii, atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament.

“ Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta.”-Deut.6:6.

“ Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.”-Ps.73:26

“ Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.”-Prov.4:23.

“ Să ne apropiem cu o inima curată, cu credinţă deplină.”-Evrei 10:22.

“ Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea.”-Ps. 9:1

Factorul real în Închinare este dorinţa inimii după Dumnezeu. Când inima este dedicată lui Dumnezeu, atunci Închinarea nu va mai depinde de stimuli exteriori şi se va afla într-un progres continuu, folosindu-se de cultură, artă, si de conjuctura vremurilor în care trăim.

Cântecele, sau interpretarea lor artistică, nu pot crea o Închinare a inimii, însă, acestea pot da Închinării o expresie deosebită şi înţeleasă uşor. Totul începe cu o inima predată total lui Dumnezeu.

Darlene Zschech, în cartea sa, “ Închinare Extravagantă” spune: ”Cu toate că muzica este o expresie minunată a închinării, nu este în sine esenţa acesteia. Inima închinării, se descoperă atunci când sufletul şi inima omului, cu tot ce este în ea, adoră şi intră în legătură cu Duhul lui Dumnezeu. De fapt, indiferent cât de minunate sunt unele momente muzicale, dacă inima omului nu este în întregime angajată în închinarea manifestată, este doar muzică. Cântecul unei inimi curate tanjeste dupa mai mult din Dumnezeu si mai putin dupa sine, aceasta reprezinta muzica ce detine cheia multor victorii si delecteaza inima Imparatului nostru.”

Ne putem înşela uşor, punând mai mult accentul pe forme decât pe atitudinea inimii, folosind doar o formă de evlavie, dar fără putere. Puterea lui Dumnezeu este identificată în Închinarea Inimii.

Închinarea nu este o condiţie a manifestărilor sau formelor, ci o condiţie a inimii. Când priorităţile se inversează, apar probleme. Închinarea se deterioreaza şi sunt afectate în aceeaşi măsură, şi biserica, dar şi societatea. Soluţia restaurării este o nouă motivaţie a inimii.

Dumnezeu caută Închinători, nu Închinarea noastră. El nu este aşa de preocupat de metodele de închinare ci de oamenii a căror inima este deschisă, sensibili la vocea şi călăuzirea Lui. Caută fiii care îşi fac timp să dezvolte o relatie cu Tatăl lor.

O inimă de Închinător dă atenţie revelaţiei lui Dumnezeu şi răspunde acesteia:

"Femeie", i-a zis Isus, "crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.”-Ioan 4:19-23.

Când femeia samariteancă I-a adus înainte o formă de închinare a poporului ei, Isus i-a răspuns aducând în discuţie condiţia inimii(“ când închinătorii adevărati se vor închina Tatalui în duh şi în adevăr”).

“…astfel de închinători doreşte Tatăl.”- Trebuie să remarcăm că Dumnezeu doreşte închinători adevăraţi. Îi caută în mod activ pe aceia care se raporteaza la El, din omul dinăuntru, din inimă. Din inima unui închinător.El va fi atras de Închinarea inimii noastre, aceasta demostrând de fapt dragostea noastră pentru Cristos. “Închinarea este cea mai înaltă formă a dragostei!”(Bruce Leafblad)

Cea mai înaltă chemare a noastră, este să-L iubim pe Domnul!

A-ţi dezvolta o inimă de închinător este aşa de simplu exprimat de William Temple, episcop de Canterbury:

“A te închina înseamnă a-ţi însufleţi conştiinţa cu sfinţenia lui Dumnezeu, a-ţi hrăni mintea cu adevărul lui Dumnezeu, a-ţi curaţa imaginaţia cu frumuseţea lui Dumnezeu, a-ţi deschide inima la dragostea lui Dumnezeu, a-ţi dedica voinţa scopului lui Dumnezeu."