În fiecare dimineaţă ne suna ceasul pentru a ne anunţa că începe o nouă zi şi este timpul să ne trezim.. Sunase deja ceasul şi la mine să mă trezesc, era încă devreme. M-am ridicat din pat, am făcut lucrurile ce deja deveniseră rutină de dimineaţă şi m-am grăbit să mă aşez la masă pentru a gusta câte ceva, iar apoi m-am îndreptat grăbit spre şcoală fără să îi mulţumesc mamei mele pentru mâncarea pregătită, considerând acest lucru ca fiind ceva normal. De fapt consideram hrana, aerul, sănătatea, familia şi toate lucrurile ce le aveam ca pe ceva normal, ceva ce îmi aparţinea şi nu conştientizăm faptul că ele sunt o binecuvântare.
A trecut timpul şi circumstanţele vieţii mele s-au schimbat. Mama s-a îmbolnăvit, iar apoi a plecat la Domnul… iar eu… eu mi-am dat seama abia atunci cât de fragilă şi trecătoare este viaţa. Mi-am dat seama că toate lucrurile sunt o binecuvântare de la El şi că nimic nu mi se cuvine.
Dacă acum câţiva ani mi se părea un lucru normal ca mama mea să îmi pregătească masa, acum pot spune că îmi este dor ea, mi-e dor să mă trezească dimineaţa şi să mă cheme pentru a lua micul dejun. Mi-aş dori să mai trăiesc acele momente, dar acest lucru, acum, este imposibil.
Mulţi dintre noi considerăm că e un lucru normal să avem hrană pe masă, sănătate şi o familie, şi uităm de oamenii din Africa, oameni care mor de foame, uităm de copiii care îşi pierd părinţii şi de părinţii care îşi pierd copiii, uităm de privilegiul de a fi român şi de a trăi într-o ţară unde avem libertate religioasă, uităm, încet dar sigur, de toate aceste binecuvântări şi le numim scurt şi sec « nişte lucruri normale ».
Dacă nu eşti la căpătâiul mamei tale, dacă ai o bucată de pâine, dacă nu eşti handicapat şi dacă trăieşti sau nu trăieşti în România, nu este meritul tău, ci este binecuvântarea Tatălui Ceresc. Da, ai citit bine: sunt binecuvântări aceste lucruri şi este bine să nu le mai vezi ca ceva normal. Aceste lucruri, noi toţi nu le meritam.
Gândeşte-te! Cu ce suntem noi mai buni decât oamenii din lumea a treia? Cu ce eşti tu sau eu mai bun decât cel ce suferă de cancer, sau decât cel ce nu are ce să mănânce sau unde să îşi plece capul ? Cu ce oare ?
Ar trebui să vedem că toate lucrurile pe care le avem sunt binecuvântările lui Dumnezeu pentru noi şi nu este ceva normal şi firesc să le avem sau să le merităm.
E trist că trebuie să ajungem să « dăm cu capul » pentru a vedea că, dacă suntem sau avem ceva, nu este meritul nostru, ci meritul lui Dumnezeu şi este şi mai trist că preţuim lucrurile doar atunci când nu le mai avem.
Florin Lupean
Este o onoare pentru mine şi familia mea să îl avem în viaţa noastră. Te iubim Alin! Suntem mândri de tine fiule şi inima noastră te binecuvântă!
Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/?p=532#ixzz0fPC8DP9v
:(((((........:(((((.....:(((((....
RăspundețiȘtergere