Metamorfoză ...

...şi va veni ziua Învierii! Cu siguranţă va veni!

De prea multe ori am murit faţă de mine, faţă de dorinţele mele, faţă de egocentrismul meu, faţă de lumea asta...ziua Învierii va veni! Inima mea e închisă undeva, într-un loc binecuvântat

...METAMORFOZĂ...

Ştiu că doare, mă doare inima. Sunt lucruri pe care nu le înţeleg Doamne, dar accept moartea pentru că sper în Viaţa de după moarte! Ştiu că voi Învia!

Să mori faţă de ce iubeşti...ohh, asta doare! Da, doare rău de tot! Familia, copiii, prietenii, lucrarea...să iubeşti, să-ţi pui inima zălog pentru cei dragi. Te mai miri de ce inima îţi arată aşa de sfâşiată?

Da, accept moartea a tot ce este vechi în mine, pentru că ştiu că ceva nou va învia, o viaţă nouă, o inima nouă! Zâmbesc gândindu-mă la cum voi arăta eu într-o viaţă nouă: curată, cu haine albe, aşa cum Tu mi-ai spus: "Untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap!" Mă voi transforma în ceea ce de la începutul timpurilor Tu ai gândit că voi fi!. Fiinţa aceea minunată de care vorbeşte David. Lasă Lumina Învierii să vină peste viaţa mea!

Încă sunt aici, în locul acesta binecuvântat...METAMORFOZĂ...visând la clipa Învierii!

Mă gândesc la câte răni a primit inima mea iubind... Şi când voi Învia din nou, Te rog Doamne, să mă laşi să iubesc mai mult! Da, Doamne, Prietenul meu! Aşa, voi semăna mai mult cu Tine. Tot ce-mi doresc este să mor faţă de mine, faţă de păcat , faţă de de toată urâciunea firii şi să Înviez...ca să trăiesc doar pentru Tine!

Lasă-mă să iubesc mai mult, să strălucească Chipul Tău mai mult în mine!