Iubire de Tată

Sunt tristă de-atâta tristeţe, sunt plânsă de atâta plâns...
Sunt frântă de-atâta zdrobire
Uscată de suspinul...FRÂNT.
Sunt udă de lacrimi cascade şi mută de triste iubiri...
Sunt ceea ce sunt, doar o fiinţă,
Cu duhul zdrobit, la pământ.
Mă tem de atâta aşteptare, să-aştept...orice-aş aştepta...
Un singur lucru-mi doresc să apară.
Doar Chipul Tău să-L pot vedea.
Să văd cu vederea mea clară,
Să simt cu simţirea şuvoi.
Sunt însetată, mi-e sete de Tine!
Şi vreau să Te am înapoi!
Şi-alerg ALERGAREA spre Ţintă
Zburând cu zborul de sus...
Mă-ncearcă tristeţea din urmă
Dar plin de speranţă, m-avânt!
Priveşti cu privirea Ta caldă...
M-aştepţi!... Cum nici n-am aşteptat...
Iubindu-mă cu-atâta IUBIRE.
Iubire de Tată!...M-ai iertat!!!!!



imaginea: opiniisimarturiidefamilie.blogspot.com/