Te laud!

Te laud.
Mi-e inima de gheaţă şi lacrimile sunt ţurţuri pe streaşină...
Azi, meteorologii,
Anunţă furtună pe marea Sufletului meu.
Vântul,
creşte în intensitate şi ploile...
Ploile mă pustiesc pe dinăuntru.
...Te laud.
Gândurile mă bat, cuvintele mă pălmuiesc.
Intenţiile mă-njunghie în coastă.
Mă scuipă ura...
Dispreţul mă batjocoreşte.
În jurul meu e vacarm.
Invidia mă târăşte necruţătoare şi bârfa îmi biciuie spinarea...
eu...
Te laud!
Surprinzător,
Prietenii m-au părăsit.
Şi-au pus mâna la gură, uimiţi,
Şi au fugit.
Şi-au închis casele, şi-au tras obloanele
...sunt îngroziţi, nu pot să înţeleagă Durerea...
Şi eu gândeam în sinea mea...
"Prietenul adevărat iubeşte oricând şi în nenorocire ajunge ca un frate"...dar eu,
Te laud!
Târziu, Te-am auzit...
"S-a isprăvit!"
Neputincios, cu suflet gol, pierdut, batjocorit, zdrobit...eu mă ridic
Cu voce tare strig:
Te laud!!!!!!
Căci Tu vei termina ce pentru mine-ai început! Te laud!
Oricât ar fi de grea furtuna mea,
Eu strig din ea
Te laud, Doamne!
Te laud!