Despre mine

Fotografia mea
Mangalia, Constanta, Romania
Sunt un simplu om căruia i s-a dat FAVOAREA să fie copilul lui Dumnezeu! Am fost creată ca să-I aduc Regelui Regilor laudele mele, să-I aduc închinarea mea. Sunt pusă deoparte să-I slujesc Domnului și e cea mai mare onoare pt mine să fiu un închinător al Său! Laudele Îi aparțin numai Lui!

miercuri, 14 iulie 2010

Parfumul Închinării…


Parfumul Închinării…
Doamne, aş vrea să mă consum în adorare, să fiu o mireasmă plăcută pentru nările Tale! Mă ofer în Închinare! Ţi-aduc Parfumul Închinării inimii mele şi fumul arderii de tot de pe Altar, să-Ţi fie de un miros plăcut.
Mi-e dor de Domnul! Mi-e aşa de dor de prezenţa Lui încât, am vizualizat imaginea unei lumânări care arde şi se consumă... Mi-am dorit să mă consum asemenea acestei lumânări în prezenţa Lui, să eman un parfum de un miros plăcut care să ajungă la nările lui Dumnezeu şi să spună:”Oh, fiica mea, Luminiţa, s-a dăruit în Închinare pentru Mine! Simt în nările Mele parfumul Închinării inimii ei…”
Mi-am adus aminte de Vechiul Testament în care ritualul Jertfei era foarte bine stabilit şi de o foarte mare importanţă pentru Dumnezeu. Erau reguli clare cu privire la jertfe. Jertfirea unui animal, vărsarea sângelui acestuia la Altar, reprezenta plata păcatului, ca vina să fie acoperită. Regulile erau foarte stricte tocmai pentru ca să arate seriozitatea păcatului.
Cortul lui Moise era un fel de Templu portabil, format din trei Curţi:
-O curte exterioară, în care putea veni oricine din poporul lui Dumnezeu să aducă animalele pentru jertfă.
-O curte interioară, Locul Prea Sfânt, în care puteau intra doar preoţii.
-Şi Sfânta Sfintelor care era situată în spatele unei perdele groase, unde era Chivotul Legământului şi acesta era locul unde se manifesta prezenţa lui Dumnezeu. Doar Marele Preot putea intra în acest loc, după foarte multe ritualuri de sfinţire, şi numai o dată pe an. El era legat cu o sfoară de picior…dacă ceva nu era în “ordine”, să poată fi tras afară…În prezenţa lui Dumnezeu, nimic necurat nu putea să rămână viu.
Cortul lui Moise se numea şi Cortul răscumpărării şi a fost conceput să ilustreze imaginea lucrării lui Isus de răscumpărare a omenirii, să prefigureze jertfa de iertare a păcatelor prin Sângele Mielului Divin.
Astăzi, nu mai avem nevoie de un astfel de cort. Isus a plătit totul pentru noi!
În vremea lui David, Cortul lui Moise era asezat în Ghibea şi preoţii aduceau zilnic jertfe. Dar în aceeaşi perioadă, Domnul a început să facă ceva NOU! Poporul ştia deja în ce mod se primeşte iertarea, de aceea Dumnezeu urmarea să-şi atingă un alt obiectiv, acela de a-Şi aduce poporul în părtăşie cu El. L-a pus pe David să construiască un cort nou,” Cortul Părtăşiei”, în care Închinarea şi Laudele erau jertfe necurmate înaintea Celui Prea Sfânt.
Cortul lui Moise rămăsese în Ghibea, dar Chivotul, simbolul părtăşiei cu Dumnezeu, era în Noul Cort, “Locaşul cel Sfânt” aşa cum este numit în Psalmii lui David, pe muntele Sionului în Ierusalim .(Ps.9)
Lui Dumnezeu nu-I plăceau jertfele. Dar ele erau necesare. Erau vitale din cauza păcatului care ne despărţea de El. Dumnezeu nu vroia orice fel de jertfă, doar de dragul jertfirii. Jertfa trebuia să fie fără cusur, să aibă o valoare, un preţ…El cerea o jertfă care să-I miroasă bine. “De un miros plăcut Domnului!!!” (“Berbecul să-l arzi de tot pe altar; aceasta este o ardere de tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.” (Exod.29:18)
“Să le iei apoi din mâinile lor şi să le arzi pe altar, deasupra arderii de tot; aceasta este o jertfă mistuită de foc înaintea Domnului, de un miros plăcut Domnului.” (Exod.29:25)
“…Aceasta este o ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.” (Lev.1:9b, 13b,17b)
“Fiii lui Aaron să le ardă pe altar, deasupra arderii de tot care va fi pe lemnele de pe foc. Aceasta este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.” (Lev.3:5)…
În Cortul lui David, nu exista poruncă specifică pentru structura sa, mobilier necesar, nu exista Altar, lighean, perdea, nici curte interioară, care să despartă poporul de Dumnezeu. Era un cort mare, gol, având Chivotul în mijloc şi poporul lui Dumnezeu putea să vină liber în prezenţa Sa.
“După ce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul Cortului, pe care-l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţumiri”-(1 Cron.16:1)
În Cortul lui Moise, procesul de închinare era sobru, având în vedere sacrificarea unor animale. Cortul lui David era un loc al manifestării bucuriei, al Laudei şi al apropierii de Dumnezeu.
David i-a programat pe Leviţi să aducă fără încetare mulţumiri lui Dumnezeu prin Laudele şi Închinarea lor, cântăreţii şi instrumentiştii cântând permanent înaintea Domnului.
“A dat leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să cheme, să laude şi să slăvească pe Domnul Dumnezeul lui Israel “(1Cron.16:4)
Laudele şi Închinarea Leviţilor şi a întregului popor erau” jertfele de un miros plăcut Domnului” în Cortul lui David. Presupunem că Domnul are un simţ olfactiv foarte bine dezvoltat…Îi plac mirosurile pure, sfinte, plăcute…Miroase păcatul de departe. Printre mirosurile Sale favorite erau: smerenia, curăţenia inimii, lacrimi de pocăinţă, dragostea pentru aproape, dăruirea de sine…
Maria, a spart un vas scump de alabastru cu cel mai preţios parfum, ca să spele picioarele lui Isus…El i-a considerat acest lucru Închinare, o jertfă de un miros plăcut Domnului.
Dragostea sacrificială a lui Isus pentru omenire a fost o jertfă cu miros plăcut pentru nările lui Dumnezeu. (“Trăiti în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu. “Efes.5:2)
Jertfa a avut totdeauna legătură cu Închinarea! Înainte, se jertfeau animale, acum termenul de jertfă se referă la jertfele inimii: jertfa de laudă şi mulţumire înaintea Domnului. (“Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.”-Evrei 13:15.) Şi nici jertfele şi nici Închinarea şi Laudele nu trebuiau aduse oricum înaintea Domnului.


Dumnezeu a avut un Plan: să restaureze relaţia Sa cu omul! Să reiniţieze părtăşia cu oamenii.
Lauda şi Închinarea nu se vor sfârşi niciodată! Cortul lui David, ne oferă un tablou al Laudei şi Închinării neîntrerupte din ceruri.
“Când a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului, având fiecare câte o lăută şi potire de aur pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinţilor.” (Apoc.5:8)
Vom cânta pe străzile Noului Ierusalim, împreună cu David şi Leviţii , toţi copiii Săi, din orice generaţie, şi parfumul Închinării noastre va umple Cerul. Planul mareţ a lui Dumnezeu se va desăvârşi şi în ceruri se va striga:
”Şi am auzit un glas tare care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.- Apoc.21:3
Imagine

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu